6 luni la RidgedalePermaculture, o experienta de neuitat

In perioada aprilie – octombrie 2014 am facut parte din echipa Ridgedalepermaculture, o ferma regenerativa din Suedia, 2014 fiind primul an de viata al acesteia.centru

Am ajuns acolo din dorinta de a acumula experienta la nivel de ferma, pe o suprafata mai mare, si pentru a vedea si trai viabilitatea ecologica si economica a permaculturii, ca si fermier.

Procesul a fost destul de simplu – Richard (proprietarul) formand o echipa de cativa oameni, care sa administreze diferitele aspecte ale fermei, pentru aceasta perioada. Am aplicat pentru pozitia de „garden manager”, si am fost acceptat, desi acolo m-am implicat in toate activitatile fermei, de la pomi pana la animale, de la infrastructura la gradinarit, de la design la coordonare de activitati, de la tinut sesiuni in cadrul cursurilor pana la cosntructii naturale, etc.

cu rich

 

In aceste 6 luni, in schimbul unui program de munca de 6-8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, am beneficiat de traininguri gratis, conferinte cu oameni ca Eric Toensmeier, Ben Falk sau Elaine Ingham, expertiza si
ajutor in design din partea unui profesinoist, si experienta practica pe teren, pe care le consider cele mai importante, cunoscut oameni noi de aceeasi varsta cu interese similare, si, bineinteles, masa si cazare.

 

Oferta mi-a suras, mai ales ca acesta a fost primul sezon al fermei, si am avut sansa sa vad inceputul, si stabilirea tuturor sistemelor de baza (pomi si arbusti, animale, infrastructura), desi cred ca perioada mea de voluntariat pe termen lung cred ca s-a terminat.
Chiar si in cadrul fermei, am avut discutii referitoare la cat de convenabil este voluntariatul pentru ambele parti, si am auzit diverse experiente in care fie conditiile de trai nu au fost propice, fie voluntarii au fost priviti ca mana de lucru gratis si nu au invatat mare lucru, fie, la polul opus, a fost o perioada minunata pentru ei, ca in acest caz.

Personal, merita doar daca poti invata ceva util din timpul petrecut acolo, dar fiecare cu viziunea lui. Asa ca, recomand tuturor voluntarilor sa se gandeasca bine cum pot beneficia din activitatile de acest gen, sa faca o lista cu scopuri concrete, sa puna cat mai multe intrebari, si sa afle cat mai multe date despre administratorul/proprietarul/initiatorul proiectului pe care il viziteaza, pentru a asigura o experienta benefica.

Dar…sa trecem la chestiile mai apetisante. Care-i treaba cu Ridgedale?

3160485

Ferma de 10.6 ha este situata intr-o zona rurala a Suediei, detinuta de Richard si partenera sa , Yohanna. Conditiile climatice ale locatiei sunt similare cu zonele de munte din tara noastra, de la 1200-1500m altitudine. Situat la paralela 59, si o altitudine joasa, terenul beneficiaza de 600mm ploaie/an, cea mai bogata luna fiind August, iar temperaturile variaza intre -35C ocazional iarna si +33C vara.
Solurile pasunii sunt sarace in humus/carbon organic, iar compozitia subsolului variaza chiar intre cele 3 campuri principale ale fermei.

Proprietarul a cumparat ferma din dorinta de a avea propriul teren, pe care, pana in 3 ani, sa demonstreze viabilitatea vietii de fermier.
Cu alte cuvinte sa ofere raspunsul „Da!”, la intrebarea: „Putem produce comercial hrana, ca si fermieri, regenerand suprafete vaste de teren, viabil din punct de vedere economic, si avand un impact social benefic, inclusiv asupra fermierului?”.

Desi in acesti ani au loc cursuri, care aduc un profit bunicel, adevaratul test este daca ferma poate face profit doar din vanzarea de produse, ceea ce vom vedea in anii urmatori.

Ferma este proiectata conform metodologiei keyline design, iar obiectivele si deciziile luate sunt avute in vedere folosind unealta „Holistic Management”, abordare folosita in prezent pe milioane de hectare de pe intregul mapamond.

vedereDoua dintre campuri sunt plantate cu pomi si arbusti fructiferi, pe tiparul keyline sau pe curbele de nivel, in functie de relief, cu mar, par, prun, cires, alun, zmeur, coacaz si alti arbusti din speciile aronia, amelanchier, sorbus, rosa etc , obtinand randuri paralele, oprind eroziunea si permitand accesul facil al utilajelor. Biodiversitatea este asigurata de cele 50+ specii de plante benefice, aflate in randurile cu pomi.

Un alt camp este dedicat nuciferelor, aici gasim specii de castan comestibil, nuc si pecan, printre toate acestea existand vaci de lapte, oi de carne, gaini outoare si broileri „pasunati” prin rotatie. Rotatia rapida, planificata, spre deosebire de pastrarea animalelor in acelasi camp/padoc pe toata durata anului, duce la imbunatatirea contiutului de humus al solului, fata de distrugerea sa inceata dar sigura. Nu pot sa accentuez indeajuns de mult acest aspect, pasunatul planificat prin rotatie fiind o metoda extrem de eficienta, rapida, si profitabila de a regenera solurile, imbunatati circuitul carbonului, al apei, si al nutrientilor.
Pomii, arbustii, si aimalele, amplasamentul si interactiuena acestora reprezinta fundatia fermei, si ecologic, dar si ca sursa de venit.

randuriDe asemenea, exista si un camp impadurit cu molid de 60 de ani, unul cu larice, culturi de ciuperci, zone salbatice pentru protectia raurilor, o gradina de 1000m2 si un solar de 100m2 pentru cei prezenti la ferma, iar pe viitor sunt planificate culturi de cereale si oleaginoase, stupi, un gater pentru procesarea lemnului si probabil altele pe care le uit acum.

Ca si istorie, ferma a fost cumparata in iarna lui 2013, iar proprietarii s-au mutat acolo la sfarsitul lui martie 2014, cand au venit si cei din echipa. Eu am ajuns un pic mai tarziu, dupa ce am organizat un PDC la Strambeni, acesta termindanu-se pe 20 aprilie.

Primele cateva saptamani au fost dedicate masurarii si pregatirii terenului pentru pomi, plantarii si ingrijirii gradinii si rasadurilor, concomitent cu plantarea celor cateva mii de pomi si arbusti fructiferi si a salciei energetice pentru biomasa. A fost nevoie de un pic de graba si efort sustinut, deoarece majoritatea pomilor intrasera in vegetatie, dar vremea prielnica (a plouat aproape 2 saptamani), scoaterea din nisip fara a deranja radacinile, si inocularea cu fungi micorizali, au dus la o plantare reusita, cu procent de prindere de peste 95%.

pomi

Toate acestea s-au realizat cu ajutorul celor din echipa si a stagiarilor, in cele 6 luni avand loc 3 PDC-uri de 2 saptamani, si 2 internshipuri de 10 saptamani.

 

graze

A urmat o perioada mai relaxata, in care stagiarii au participat la cursuri pentru cateva saptamani, si au lucrat la proiectele personale. In „internship” a fost vorba de cateva cursuri: 2 saptamani de PDC, una despre sistemele agroforestiere, una de keyline design si Holistic Management, cu ajutorul unui trainer din Norvegia, la care au participat si cei din echipa, una despre fertilizatori ecologici, o saptamana despre predarea permaculturii in mod creativ, iar restul – practica pe teren, cu anumite ocazii aceasta intercalandu-se cu activitatile zilnice ale fermei.

 

 

Lucruri ca mustul de compost, compostarea termofila, cultivarea ciupercilor si gradinaritul au fost raspandite in diverse saptamani, in functie de nevoi.

garden

Toate 3 PDC-urile (din intreg sezonul), au inclus si conferinte cu oameni cunoscuti din lumea permaculturii (Albert Bates, Eric Toensmeier, Elaine Ingham, Christian Shearer, Ben Falk), ocazie cu care am apucat sa le punem intrebari.

Week-endurile au fost mereu libere, fie de realxare la ferma, fie excursii pe lacurile din jur, fie in oras, iar serile petrecute in jurul focului sau vizionand filme din domeniu.

foc

Tot in aceasta perioada de 10 saptamani, au venit si gainile outoare, 30, doar pentru nevoile fermei, si, mai tarziu, prima serie de 50 de pui de carne, pentru a le testa viabilitatea economica, la anul urmand sa fie crescuti cateva mii. Au aparut si 2 vaci de lapte, din rase locale, rezistente, tot pentru nevoile fermei.

cows

Dupa primul internship, am avut o perioada de pauza de 2 saptamani, in care doar activitatile zilnice aveau loc (gradinaritul, mutarea si mulgerea animalelor, curatenia, etc). In acest timp am fost expusi la metode de comunicare in grupuri, studiind comunicarea on-violenta (NVC) impreuna cu Richard.

A urmat un alt PDC, de aceasta data am fost student, urmand ca peste cateva saptamani sa tin cateva sesiuni despre gradinarit.

La inceputul PDC-ului a sosit a doua tura de stagiari, programul fiind acelasi, timp in care campul cu nucifere a fost masurat si plantat, am cumparat 7 oi pentru a incepe construirea unei turme de 25-30, crescut inca o serie de 50 de pui de carne, am construit un cuptor pentru pizza, participat la o consultanta cu Richard in Norvegia la o ferma de cateva hectare, scarificat inca o data terenul cu scarificatorul lui Yeomans, si lucrat la proiectele personale.

yeomanspui

Spre sfarsitul internshipului, am inceput sa lucram la gard, perimetrul fiind de aproape 2 km. Avand in vedere ca acesta trebuie sa tina la distanta lupi, caprioare si elani, alegerea facuta a fost plasa de 1.5m, 2 randuri de sarma electrificata deasupra, si unul jos, pe interior, pentru a tine animalele domestice ianuntru. Desi am lucrat 4 persoane, n-am reusit sa terminam pana la sfarsit, treaba fiind terminata de Richard, impreuna cu 2 din echipa, ce au ramas la ferma dupa plecarea ceorlalti.

Cele 6 luni s-au incheiat cu al 3lea PDC, in care am avut din nou ocazia sa tin cateva sesiuni.

teach

 

cobPer ansamblu, a fost incredibil, si am acumulat o sumedenie de cunostinte noi, teoretice si practice. Mi-am adancit cunostintele despre designul de permacultura, gradinarit, animale, topografie, sisteme agroforestiere, plantatii de pomi si arbusti, irigatie si infrastructura, lucrul eficient in echipa, administrarea proiectelor si participantilor, „predarea” permaculturii, si am invatat lucruri noi ca Holistic Management si pasunatul prin rotatie, Keyline design si proiectarea suprafetelor mari, constructia de solarii, culturi mari, utilaje si tehnologii propice.

 tatz
Un album cu poze de la Ridgedale gasiti aici.

 

Ce urmeaza?
Desi acum aproape 3 m-am mutat intr-o gospodarie taraneasca in Strambeni, Arges, si, desi acesta a fost un gand prezent de la bun inceput, pana sa plec la Ridgedale nu eram 100% hotarat sau increzator sa fiu fermier , insa acum beneficiez de cunostinte si experienta ce imi intaresc siguranta.
Sper ca in cel mai scurt timp sa incep o ferma regenerativa, similara cu Ridgedale.

Pana atunci, am topinambur de vanzare 😀  de la Strambeni, si, in 2-3 ani mere, pere, prune, gutui, caise, zmeura si coacaze.

naaaaaa
Vecinii mei convertiti la permacultura au si ei legume ecologice, si 2 solarii incalzite putand sa livreze in Pitesti si Bucuresti spre sfarsitul iernii. Toate anunturile legate de produse le gasiti pe contul meu de facebook.

De asemenea, in decembrie voi organiza un curs introductiv de permacultura in Bucuresti, cu posibilitatea aprofundarii sistemelor la scara mai mare, la nivel de ferma, daca exista doritori.

Inchei acest articol recomadand din toata inima celor pasionati de permacultura si agricultura regenerativa sa viziteze un proiect, poate chiar pe o perioada mai lunga, ca voluntari, daca merita, si sa prinda experienta pe teren, aceasta este super valoroasa si iti poate schimba perceptia!

Mai ales pentru informatii legate de productia la nivel de ferma a permaculturii, dar si pentru gospodarie, am creat un nou website: www.permacultura-romania.com

7 thoughts on “6 luni la RidgedalePermaculture, o experienta de neuitat

  • 27/12/2014 at 4:29 pm
    Permalink

    crezi ca permacultura e un proiect de viitor? Eu nu cred.E ipocrit sa vorbim despre pace , armonie, holistic managment atata timp cat crestem animale pentru a le exploata si a le ucide .Exploatarea (chiar si „blanda”) si uciderea sunt acte de violenta extrema.Nu se poate ajunge la armonie daca ne hranim cu suferinta si moartea altor fiinte.Pacea si fericirea acestei lumi incep chiar din farfuriile noastre. Sa ne schimbam felul de a manca si vom schimba lumea.

    Reply
    • 27/12/2014 at 5:27 pm
      Permalink

      Salutari!

      Nu cred ca sacrificarea animalelor crescute regenerativ ne opreste sa atingem pacea globala, si sa ajungem la armonie. Nici in Romania, unde mancam din abundenta, si n-am muri de foame fara carne, nici in zonele cu sezon scurt, bazate in mare parte pe carne, nici in zonele traditional pastorale, nici in orice tara „dezvoltata”

      E parerea mea, cum o ai si tu pe a ta

      Sarbatori fericicte!

      Reply
  • 29/12/2014 at 12:40 am
    Permalink

    Cu ce soiuri de ciuperci micorizante au fost inoculati puietii si daca sti si de la ce producator?

    Reply
    • 29/12/2014 at 8:44 am
      Permalink

      Salut!
      Nu stiu speciile, sunt luate de pe ashridgetrees.co.uk

      Reply
      • 29/12/2014 at 3:29 pm
        Permalink

        Multumesc, m-am uitat pe site-ul ce l-ai mentionat, dar nu specifica ce fel de fungi sunt in compozitie. Vad ca te-ai specializat in multe aspecte, dar nu stiu daca ai avut ocazia sa inveti pe acolo detalii despre micologie aplicabile in permacultura, altele decat bustenii insamanati cu dibluri cu miceliu. Uita-te pe link-urile pe care ti le voi da si incearca sa implementezi la Strambeni ideile astea, pentru ca fungii sunt caramizile care stau la baza tuturor ecosistemelor sanatoase. Cel care a avut ideile astea revolutionare cu adevarat holistice, este Paul Stamets, cel cu „Mycelium running”, care ar trebui sa fie una din cartile obligatorii pentru un permaculturist, dupa parerea mea.
        Astea sunt linkurile de care am amintit: http://www.fungi.com/blog/items/permaculture-with-a-mycological-twist.html si http://fantasticfungi.com/ unde gasesti si un permaculturist care aplica aceste principii in practica ( Michael Judd ).

        Reply
  • 29/12/2014 at 3:40 pm
    Permalink

    Stiu de Stamets, de altfel de pe site-ul lui am luat si eu acum 2 ani inoculanti.

    Mai mult decact „sa-i pun la radacina pomului/legumei cand le plantez”, ce ar fi, in mare? :)

    Gabi
    http://www.permacultura-romania.com

    Reply
    • 29/12/2014 at 8:56 pm
      Permalink

      Uite si aici ai cateva idei de aplicat: http://www.mykoweb.com/articles/gardenmushrooms.html
      E drept ca eu sunt o mare iubitoare de ciuperci, dar nu numai aspectul culinar conteaza. Sunt ciuperci care produc antibiotice protejand plantele langa care cresc, se pot folosi inclusiv la dezinfectatul apei menajere si a dejectiilor de la animale, sunt unele care se hranesc cu nematode, cele micorizante traiesc in simbioza cu plantele si le procura nutrienti de la distanta sau pe care ele nu ii pot sintetiza, iar cele saprofite, produc humus descompunand deseurile vegetale, sunt unele cu efecte medicinale, sunt unele care au efecte insectifuge, unele sunt folositoare pentru sanatatea albinelor, se pot folosi la regenerarea solurilor degradate si chiar la decontaminare radioactiva… Astea sunt doar cateva care imi trec prin cap asa la repezeala, dar pe care le gasesti in „Mycelium running” sau daca cauti pe YT discursurile lui Stamets.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *