Copacul- John Fowles

A stabili o relatie cu natura este atat o arta cat si o stiinta, aflata dincolo de simpla cunoastere sau simplul sentiment; si, cred eu acum, dincolo de misticismul oriental, transcedentalism, „tehnicile de meditatie” si toate celelalte- sau cel putin asa cum noi, vesticii, le-am convertit spre propria-ne   folosinta, intr-o maniera care se arata tot mai narcisista: pentru a ne face sa ne simtim mai bine, mai bogati in interpretari, mai dinamici. Cred ca la natura nu se poate ajunge astfel, transformand-o intr-o terapie, o clinica gratuita pentru admiratorii propriilor sensibilitati. Cea mai subtila dintre instrainarile noastre fata de ea, si cel mai greu de inteles, este nevoia de a o folosi intr-un anume fel, de a trage un folos personal. Nu vom intelege niciodata natura (sau pe noi insine) pe deplin, si fara indoiala n-o vom respecta niciodata, pana cand nu vom disocia caracterul ei salbatic de notiunea de folosinta- oricat de nevinovat sau inofensiv folosul. Caci tocmai inutilitatea generala a unei parti atat de mari din natura se afla la radacina vechii noastre ostilitati fata de ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *