Gradina de pe asfalt!

Ce-am lucart anul acesta? Am facut o gradina intr-o curte generoasa, din pacate pe asfalt, deoarece pamantul a fost acoperit cu ceva timp in urma. Prin primavara ma tot gandeam eu cum as putea face ca sa fiu mai aproape de gradina, sa pot observa ce se intampla zi de zi, iar cum nu puteam sa-mi permit un alt esesc precum cel de anul trecut, am incercat sa gasesc un sprijin in colegi mei de munca. Am fost placut surprins sa aflu ca imi impartasesc gandurile, asa ca am primit unda verde sa ne jucam putin in capatul curtii.

Mai intai de toate aveam nevoie de sol, pentru ca dupa cum am mentionat deja nu prea exista asa ceva. In schimb aveam la dispozitie tot molozul de prin curte, adica de pe langa pereti. Au fost cateva dependinte care au fost daramate, iar o parte buna de moloz a ramas pe loc. O curatenie generala a precedat orice alta actiune, dupa care am facut straturile sub diferite forme unde am depozitat pe fund molozul si o multime de metal (fier vechi), m-am gandit ca ar fi o buna sursa de fier pentru plantele ce aveau sa creasca acolo.

Am gasit si o fosta macara care era folosita intr-un atelier de mecanica pentru a manevra motoarele si m-am gandit ca ar fi o buna idee daca am integrao in peisaj.

Langa un zid care mai statea in picioare am ales sa amplasam un strat pe partea lui sudica, ceea ce s-a dovenit a fi o alegere gresita deoarece soarele incalzea acest strat mai mult decat era nevoie si abia daca au supravietuit peste vara acolo cateva plante de dovleac si fasole cataratoare. Cum udam azi vara parca se si evapora instantaneu.

Si mai aveam un strat planuit in plin soare!

N-am pus noi pe fapte mari si am facut cateva ture in padurea Hoia dupa frunze si pamant. Ne-am intors cu remorca plina de frunze si cu bena plina de pamant!

Apoi am decis sa incercam o tactica, pe care va sfatuiesc sa nu o urmati pentru ca n-a functionat deloc. M-am inspirat oarecum din teoria straturilor inaltate, insa n-am avut suficiente materiale ca sa urmez sfatul ca la carte, asa ca am improvizat. M-am gandit eu ca daca pun hartie si frunze sub sol ma va ajuta sa inmagazinez apa, insa s-a dovedit a fi o strategie necastigatoare, nu doar ca nu m-a ajutat, dar m-a si incurcat serios.

Probabil tactica aceasta ar fi functionat in cazul in care frunzele erau maruntite sau se aflau intr-o stare avansata de descompunere. Ce-am observat intr-un colt unde lasasem o gramada mica de frunze dupa o poaie strasnica m-a facut sa imi dau nseama de greseala. Doar frunzele care se aflau deasupra erau umede pe un strat de sub un centimetru, celelalte erau complet uscate. Se intampla exact ceea ce se intampla pe un acoperis cand acesta este udat, apa se scurge de pe el si nu patrunde prin acesta.

Pe urma a venit timpul sa plantez tot felul de legume. Am semanat direct arpagic, gulii, ridichi de vara si de toamna, mazare, fasole, porumb, cartofi, dovleac, castraveti, iar rasadurile de rosii, vinete, ardei, varza, conopida, brocoli pe care le-am pregatit pe balcon le-am adus tot pe rand. Aici s-a intamplat ceva fantastic. Deja vremea se incalzise considerabil si urmaream prognoza meteo de fiecare data cand urma sa transplantez ceva. Bine inteles ca de 3 ori ca-n povesti zicea ca va ploua urmatoarea zi, eu puneam rasadurile si ce sa vezi, nu ploua si erau temperaturi peste 25 de grade. Cand am ajuns la ultima sarja de rasaduri a venit si ploaia mult asteptata, asa ca am avut noroc si s-au prins.

Se pare totusi ca toropeala nu s-a lasat asteptata in acest sezon si cand a venit udam gradina tot la a doua zi si parca tot era mult prea putin. Dar se pare ca a supravietuit peste aceasta perioada. Aveam timp de contemplat in ora in care stropeam.

Am avut oarecum noroc cu un butoi de 1 metru cub in care am tot stocat apa intreaga vara de la o streasina a vecinilor. Am ramas fara apa doar vreo 3-4 zile la inceputul lunii septembrie, in rest n-am avut probleme. Acum e din nou plin dupa ploile din ultima vreme. Sper ca la anul sa facem o mica sera si sa incerc sa folosesc sistemul acvaponic, cred ca e mult mai eficient. Cei aproximativ 3 metri cubi de apa pe care i-am folosit in acest an pentru a uda gradina, cred ca ar fi fost mult mai productivi intr-un astfel de sistem. Cel mai important lucru in momentul in care va hotarati sa faceti o gradina, e APA. Calculati si faceti anumite predictii pentru ca in caz contrar s-ar putea sa nu va alegeti cu nimic. Nu pot sa nu observ ca in acest an am vazut campuri intregi de porumb uscate. Am facut o scurta vizita in Ungaria in vara si inafara de cateva campuri irigate restul erau complet uscate. La noi inca n-am vazut unu care sa nu fie uscat inca de la inceputuri.

Aici a crecut un pepene galben intre caramizi, dar pe urma l-am scos de acolo si ar trebui sa-l intreb pe Radu daca a fost sau nu comestibil. De abia ieri l-am cules!

Un cos cu cele ce s-au cules ieri cu ocazia celei de-a doua intalniri Transition Networks la Cluj!

Mii de multumiri Simonei si lui Dragos pentru orele suplimentare pe care le-au alocat acestei activitati! Si celorlalti care au ajutat la realizarea acestei gradini in mijlocul citadelei!

21 thoughts on “Gradina de pe asfalt!

  • 23/10/2012 at 10:39 am
    Permalink

    Foarte fain!

    Vazând în poze cât de puțin pământ ați pus propriu-zis, sunt chiar suprinzătoare rezultatele!

    Cred că a fost nevoie de multă apă din cauză că straturile sunt pe asflat iar rădăcinile plantelor nu aveau unde să foreze în adâncime ca să aducă apă. Așa, și-au dezvoltat rădăcinile doar la suprafață, unde găseau nutrienții și apa.
    Oricum, foarte frumos, îmi plac mai ales dovlecii ăia lungi. Și… câtă gulia!

    Reply
  • 23/10/2012 at 11:36 am
    Permalink

    Arata asa de bine pepenele galben, inca nu am avut curajul sa-l mancam.

    Reply
  • 24/10/2012 at 1:04 pm
    Permalink

    Felicitari pentru munca depusa; si nu in ultimul rand pentru idee si initiativa! Ai obtinut recolte frumoase de acolo dintre „betoane”. Ai plantat si vita de vie? Pentru ca vad un ciorchine de struguri in cos.

    Reply
    • 25/10/2012 at 12:18 am
      Permalink

      E de la vecinul, a crescut vita lui peste gard si ne-am putut infrupta si noi de la el! :)

      Reply
      • 25/10/2012 at 5:00 pm
        Permalink

        Macaraua aceea se putea integra si mai bine in peisaj daca ii agatai un ghiveci de carlig :) La anul viitor!

        Reply
        • 25/10/2012 at 10:29 pm
          Permalink

          Crede-ma ca m-am gandit si la acest lucru, eu am vrut sa pun un volan, insa la cat de repede se evapora apa de pe solul de deasupra asfaltului acesta s-ar fi evaporat si mai repede si nu aveam cum sa stau langa el sa-l ud, desi daca ma gandesc acum cred ca s-ar fi gasit cateva solutii.

          Reply
  • 05/11/2012 at 8:58 pm
    Permalink

    In coltul acela calduros-alaa… cu alegere gresita ,eu as propune ca la anu’,sa pui o sticla cu tuica!ups!!!Am glumat!!!Pune ardei ca lor le place caldura:caldura si apa ,si trai nene…Oricum foarte de efect caramida aia veche de pe marginea straturilor.Foarte frumos! Felicitari de idee!!

    Reply
  • 13/11/2012 at 4:03 pm
    Permalink

    Extra ! Bravo voua ! A iesit un lucru minunat. Mult spor in continuare !

    Reply
  • 02/12/2012 at 10:18 pm
    Permalink

    „unde am depozitat pe fund molozul si o multime de metal (fier vechi), m-am gandit ca ar fi o buna sursa de fier pentru plantele ce aveau sa creasca acolo”

    Fara rautate, dar ar trebui sa va documentati putin mai mult despre nutritia plantelor…fierul vechi nu e in nici un caz sursa pentru plante, plantele nu pot absorbi fierul, sau rugina, in stare bruta, ci doar sub forma de chelati…

    Reply
    • 03/12/2012 at 5:06 pm
      Permalink

      Nu ma gandeam in nici un caz pe termen scurt ca aceste fiare vechi vor fi accesibile plantelor si nici ca molozul ar fi vreun miracol, erau doar doua produse pt care nu mai vream sa platesc pt a ma debarasa de ele.

      Iar Claudia putina biochimie mai cunosc si eu, stiu ca poate parea ciudat dar am mai invatat ceva si pe la facultatea asta (USAMV), chiar daca eu o tot vb de rau.

      Reply
  • 06/12/2012 at 11:36 pm
    Permalink

    Eu in mod sigur nu stiu biochimie cat stiti dvs.,poate cu ceva ani in urma as fi luat si eu de buna afirmatia legata de fierul vechi ca si sursa de fier,deci nu e nevoie sa ma puneti la punct declarandu-va studiile, era poate mai acceptabil sa spuneti ca v-a luat valul creatiei artistice a romancierului in devenire…
    Poate mai citesc articolul si altii ca mine,care inca n-au aflat despre existenta chelatilor de fier si care se vor apuca sa infunde in straturi ceva cuie ruginite…
    Poate ar fi mai bine sa renuntati la licente poetice cu iz de rugina in articole pe teme practice si sa impartasiti ceea ce ati invatat la USAMV, ca poate ar fi mai util celor interesati, printre care ma numaram si eu pana a citi raspunsul dumneavoastra plin de ifose academice

    Reply
    • 23/12/2012 at 5:15 pm
      Permalink

      Ca sa raspund intrebarii legate de eventuale articole legate mai strans de partea stintifica a unor aspecte v-as spune ca eu mi-am cheltuit toate veniturile de anul trecut pt achizitia unor carti, am facut o lista pe care am publicat-o pe pagina de forum si in cazul in care exista doritori care sa le citeasca cu cea mai mare placere pot sa le pun la dispozitie sub diferite forme, curios ca s-au si gasit oameni interesati, e drept ca putini. Consider ca cine doreste poate afla o multime de lucruri interesante in momentul in care este dispus sa-si asume diferite sacrificii. Acum nu m-as apuca sa traduc acele carti, nu face obiectul mucnii mele.

      Pt a nu siu cata oara insa observ acest gen de comportament din partea unora care au doar pretentii si nu ofera nimic in schimb, insa imi pare bine ca sunt si multi pameni care ofera fara sa ceara nimic in schimb si din fericire acest site a ajuns pana in acest loc tocmai datorita acestor persoane. Si mai sunt amuzat pt tot felul de acuze care mi se aduc din partea unora care nu m-au intalnit niciodata, si sunt tare curios sa aflu cum poti vb despre cineva sau ceva despre care nu sti mare lucru? Sunt fascinat de acest lucru!

      Cat despre ifose, m-am tot gandit la o mica parabola peste care am dat cu putin timp in urma si cred ca e edificatoare pt aceasta situatie. Am participat intr-un joc unde trebuia ca un grup de 20 de persoane sa administreze o resursa cat mai bine cu putinta astfel incat sa treaca cat mai multe persoane probele. Pe parcursul jocului o jucatoare, sa-i spunem ca a fost foarte entuziasta, si a acumulat mai multe resurse decat era necesar pt a supravietui si urmatoarea runda, cam de 3,4 ori mai multe. In momentul in care a fost intrebata de ce a adunat asa multe resurse de care nu avea practic nevoie, a inceput sa acuze un alt membru care a adunat si el cam 2/3 din cat adunse ea, gasind o justificare in acelasi timp pt comportamentul ei, insa netrecandu-i prin cap ca si cealalta persoana ar putea avea o justificare pt el, oricare ar fi fost ea.

      Deci daca cineva are nevoie de anumita informatie nu trebuie decat sa ceara, sa foloseasca cuvantul magic… In schimb daca vine cu pretentii l-as ruga sa nu ne mai viziteze, n-ar fi prima oara cand invit pe cineva sa uite de acest site, eu sper sa nu mai fie cazul sa imi exprim aceste ganduri pe viitor. Sunt convins ca nu pot (putem) multumi pe toata lumea, nu e scopul meu, iar cei care sunt nemultumiti pot da o mana de ajutor sau pot pleca „la plimbare” pe alte meleaguri.

      PS: Poate ai tu timp, buna dispozitie, cunostintele necesare sa ne impartasesti ceea ce ai acumulat pana acum.

      Reply
    • 08/07/2013 at 12:51 pm
      Permalink

      Din cate stiu eu, cuiele ruginite chiar modifica local pH-ul solului – eu am pus cuie ruginite in gropile de plantare a hortensiilor; acum, toate sunt roz (inainte erau albe sau verzi, asa le cumparasem). Numai bine si fii mai putin acida!

      Reply
  • 15/12/2012 at 9:20 am
    Permalink

    Daca tot ati invatat mai mult ca amatorii, laudabila initiativa, orice petic de verdeata conteaza. Dar si eu sunt de parere ca, fiind o infeormatie publica, ar trebui sa fie cat de cat corecta. Eu cred ca merge bine cu aceste plante anuale, de durata scurta. Desi nu poti sa nu te intrebi de efectul molozului aluia cu tot felul de componente in produsul final, ce contin rosiile alea?
    In ceea ce priveste fierul pacat ca regasesc si aici informatii despre bucati de fier care fericesc plantele. Si uite asa se apuca grradinarul incepator sa recomande trei cuie si trei caiele la ghiveci, sau o bucata de lant, sau patru aanticonceptionale ca sa lege plantele cu succes.

    Nu ezit in a va felicia pentru initiativa, astept insa si informatii care sa mai schimbe peisajul informatilor aiuristice de pe paginile romanesti. Mai ales ca sunteti in masura sa o faceti!

    Reply
    • 23/12/2012 at 5:19 pm
      Permalink

      Corina draga as face unele teste cu cea mai mar placere, n-am sustinut ca sunt cele mai bio produse sau ca sunt bio in vreun fel. Sunt convins si eu ca se afla tot felul de substante care de care mai ciudate, insa nu mi-am permis financiar sa le duc la un laborator sa aflu cu exactitate ce au acumulat aceste plante. Daca se gaseste cineva sa sustina acest demers voi fi bucuros sa-i dau o mana de ajutor. Poate dai tu un prim exemplu in directia asta, ce zici?

      Reply
  • 01/01/2013 at 12:53 pm
    Permalink

    Multumiri pentru articol.
    se vede ca a fost mult pregatit, poze pe etape , si rezultatul super.
    s-ar putea sa ma motiveze la vara sa cultiv cate ceva, deocamdata am reusit doar rosii.(bio)pe restul ori le napadesc buruienile, ori sunt semanate prea des etc.
    cu pomii in schimb ma inteleg fantastic.
    in legatura cu fierul, am aflat si eu ca n-are rost sa ,,bat un cui,, in gutuiul care nu tine gutuile(cresc putin ,apoi cad)…
    succese in continuare si asteptam pozele din 2013

    Reply
  • 02/01/2013 at 2:57 am
    Permalink

    Eu vreau sa va felicit pentru initiativa! 😀 E foarte frumos ce ati facut si sper sa continuati proiectul si anul acesta.

    Reply
  • 16/02/2013 at 5:34 am
    Permalink

    Va admir d-le F.Baciu!Vreau sa incerc si eu,dar din ce am citit pina acum,nu sint lamurita asupra tehnicii de inceput.Voi continua sa citesc ce gasesc.

    Reply
  • 08/07/2013 at 1:01 pm
    Permalink

    „Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si lucruri noi…” Felicitari, D-le „Arghezi” al culturilor. Va sustin moral si pe acest site am aflat azi lucruri foarte utile si simt ca atunci cand voi ajunge acasa la gradina mea, o sa-i declar ca o iubesc nespus prin a nu-i mai smulge toate buruienile decat in scop de mulcire :) Acum 2 ani am pus niste rasad de gogosar si ardei gras in peticul cel mai intelenit si nelucrat si plin de pir din gradina. A apucat mama sa-l sape doar o data (eu eram insarcinata), pe urma doar l-am udat, ca asta puteam face. Nu va pot spune ce recolta am obtinut de acolo, din pirul care imbratisase plantele! S-au frant tulpinile de greutate inainte sa cada bruma si am fost nevoita sa adun roadele asa cum erau.

    Reply
  • 08/07/2013 at 1:05 pm
    Permalink

    ah, si ince ceva: din cate vad, cladirile demolate erau destul de vechi; asta inseamna ca zidaria s-a facut pe stilul traditional: nisip/var/ciment/caramida plina (tiganeasca). „Spoitul” se facea tot pe metoda veche, cu var. Asadar, acest moloz cred eu ca nu numai ca nu are nici un vel de substanta nociva, ci e chiar dezinfectant (prin natura varului) si drenant (prin existenta nisipului). Tot stratul acesta de moloz este echivalent, prin functiile sale, cu stratul de pietris/nisip ce se recomanda a exista in ghivece.

    Reply
  • 08/07/2013 at 1:13 pm
    Permalink

    Pentru zidul in fata caruia ati plantat si ati pierdut plantele (si nu numai): gradina intre ziduri are marele defect ca necesita foarte multa apa; soarele incinge plantele si acestea nu se racoresc mai deloc pentru ca zidurile le tin adapost. Apa se evapora mai repede, plantele inseteaza mai mult (cat de sete va este stand in soare comparativ cu statul sub o panza la soare?) O solutie pentru anul urmator ar fi sa incercati sa umbriti un pic straturile de langa zid (acesta functioneaza aproape cu o oglinda: reflecta razele soarelui; de aia va prajiti tare la mare stand direct pe nisip si nu pe cearceaf); astfel se va crea si o mica diferenta de temperatura intre zona umbrita si restul zonelor, deci se amorsa un mic curent dat de turbulentele de aer (cum se intampla iarna, in camerele incalzite cu calorifer). Daca ati fost in hipermarket-urile de gradinarit, ati observat desigur ca mai toate plantele expuse in aer liber sunt fara umbrite cu niste plase foarte dese.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *