Ganduri de la Malin

Ajung astazi acasa si cand verific contul de e-mail regasesc un mesaj de la domnul Philippe Coupe care a scris cateva randuri si imi spune ca lasa la latitudinea mea sa le public sau nu. Acum ma incearca un sentiment ciudat, stiu ca la Malin s-au intamplat multe si sper sa se mai intample, insa cu toate astea simt ca n-am fost destul de implicat in ceea ce s-a intamplat pana acum in acest loc minunat si sper ca incepand din acest an sa dau o mana de ajutor mai strasnica, atat cat ma priep si cat imi sta in putinta.

Din fericire nea Philippe, cum imi place sa-i spun, a reusit sa puna la punct si anul acesta al treilea curs de permacultura si multe alte programe care au tangente cu natura.

Calendar Malin

Iar in continuare sunt vorbele dansului:

„Ai nevoie de haine pentru a tine de cald, alimente pentru tine, şi un acoperiş pentru a te menţine uscat Restul e doar dorinţă..” Buddha Sakyamuni

Este scris in capul tau, criza!

Trăim într-o perioadă fabuloasă. Oamenii au ieşit în stradă, plângându-se de lipsa banilor, incompetenţă şi corupţie politică şi toate acestea au un nume: CRIZA

Îmi amintesc. Am fost un adolescent în Belgia, în 1973, când Israelul a dat o lovitură militară sângeroasă în ţările arabe, care le-au închis supapele de petrol, preţurile au crescut. A fost interzis traficul rutier în zilele de duminică. Acesta a fost sfarsitul al „30 glorioase” , cei 30 de ani după războiul care a permis Europa de Vest sa cunoasca cea mai uimitoare creştere economică din istorie. Generaţiile viitoare nu vor trai niciodată din nou acest lucru: a fost o apoteoză a societăţii de consum. Americanii spuneau : „Când scrumiera este plina în maşina ta, schimba masina”.

Ei bine, din 1973 în fiecare zi aud de criză. Acesta este cuvântul cel mai fara de sens pe care-l ştiu. Charles de Gaulle, la o conferinţă de presă, s-a lasat si lansa „Europa, Europa, Europa … acest lucru! ”
Criza, criza, criza …. CE CRIZA?

Ma uit la TV rar, ne întâlnim doar din cand in cand într-o cameră, n-am auzit pe nimeni ceea ce explica de criză, de unde vine, care au fost cauzele.

Trăim într-un timp fabulos. Mă bucur că toate aceste lucruri se întâmplă în timpul iernii. Dacă ar fi fost primavara, aş fi fost în Malin in gradina. Pentru moment am timp sa ma uit la aceşti jurnalişti amarati, la bietii jandarmi, la toti amaratii care fac parada în frig. Se pare că toată lumea se întreabă ce caută ei aici. Toti ar dori să fie în altă parte. Noi nu suntem fericiţi, dar nu ştim de ce, din care motiv, cine este responsabil, cel rau care face sa nu avem serviciu, ca suntem prost plătiti, cuferele sunt goale, trebuie să plecam în străinătate, dar nu vrem. Ce e de facut?

Şi nu un ziarist care a întrebat pe cineva care ar sti. Nu unul dintre cei profesionişti de televiziune care n’are nimic de spus, dar cineva cu distanta necesara, un ganditor. Eu il cunosc şi tu, probabil, il găsim pe internet, în cărţi. Suntem cel puţin unul din 10.000 care stim ce de facut.

Soluţia, noi o avem desigur. Repet mereu aceeaşi propoziţie, scrisă de Mollison în 1978 ( de peste 40 de ani!) “Pentru mine, nu vad alte solutii la problemele umane decat formarea de comunitati mici responsabile implicate în permacultura si technlogiile adecvate.
Societatea este într-o stare ciudata: obezitate în nord, foamete în partea de sud; petrolul se epuizeaza iar noi continuam sa construim autostrazi.
Având în vedere aceasta nebunie universala, singurul raspuns este de a se aduna cu prietenii si de a începe construirea unei alternative”.

Desigur, în România de astăzi, îndrăznind să ne întrebăm dacă este într-adevăr util sa construim o autostradă, se arata ca un nebun. Discursul de permacultură este prea avant-garde, aceasta se referă doar la o minoritate de nebuni.

Cu toate acestea, soluţia este acolo, este adevărat radicala: descentralizarea puterilor, crearea de comunităţi locale, auto-suficientă energetica şi alimentara, dezvoltarea unor modele alternative de comerţ, cooperative şi asociaţii, legatura directă producatori / consumatori, educaţia şi medicina comunitare. şi aşa mai departe.
Si un alt mod de viata, bazata pe simplicitate, „sobrietate fericita” a lui Pierre rabhi.

Totul în oglinda actualitatii verifica pertinenta ideelor de tip „decrestere”. Nu am auzit o dată acest cuvânt.. Trăim în lumea de GÂNDIRE UNICA, conformista si supusa.

Citiţi textul ataşat sau vizionati videoclipul „Accept”

J’accepte

La Malin, magarii nu ştiu de criză. Criza este în cap!

Philippe Coupé

12 thoughts on “Ganduri de la Malin

  • 22/01/2012 at 11:19 pm
    Permalink

    Domnul Philippe Coupé are un punct sanatos de vedere din perspectiva individualista sau a unei comunitati mici. Bucuriile simple printre care se numara nu doar un acoperis asupra capului sau hainele dar si un dus fierbinte (sau cald) sau o banana au devenit banalitati. Cu atata repeziciune oamenii se avanta spre iluzia cresterii si dezvoltarii incat uita nu doar de aceste bucurii simple care au capacitatea de a oferi sentimentul de fericire cat si de cei care sunt afectati negativ de cresterea si dezvoltarea lor. Locuiesc in Luxemburg unde daca doar locuiesti sub un acoperis, mananci si te imbraci ai deja o povara imensa in spate si anume cea a infrastructurii construite in jurul si in numele tau si care ar necesita inca 6 planete daca acest model ar fi extins in restul lumii si in consecinta toata lumea ar necesita la fel de multe resurse. Asa ca aici am devenit mai constient ca modelul individualist sau al unei comunitati mici pe cont propriu nu functioneaza. Si tot aici am observat cum excesul financiar si material in sine creaza o stare de complacere in sistem si de propagare a acestuia pentru a mentine un nivel de comfort exacerbat. Oamenii aici locuiesc in cea mai mare spalatorie de bani din lume insa nimeni nu iese in frig sa protesteze. Si nu pentru ca sunt in alt nivel zen decat romanii ci pentru ca la nivel individual sau chiar al unei comunitati, mai bine decat atat nu se poate. Modelul individualist sau al comunitatii este un inceput si chiar unul sanatos insa de aici si pana a scrie ca „amaratii […] fac parada în frig.” si că […] „toată lumea se întreabă ce caută ei aici. Toti ar dori să fie în altă parte.” e o cale pe care personal nu vreau sa bat. Probabil ca oamenii care acum ies in Romania in strada sunt instigati de sentimente proprii de nesatisfactie financiara, materiala dar printre ei sunt si oameni care vor sa aduca o schimbare care la nivel de comunitate mica nu ar fi posibila pentru ca momentan exista structuri care ameninta linistea unei mici comunitati. Daca oamenii din Rosia Montana si sustinatorii lor ( http://www.facebook.com/groups/saverosiamontana/ )ar continua cu viata lor de toate zilele dorindu-si doar ca corporatia multinationala sa renunte la proiectul minier din zona si poate doar i-ar ruga frumos sa nu distruga cei patru munti pe care locuiesc si sa nu inunde valea in care se afla un alt sat ar suna naiv. Sau daca cei care urmeaza sa ofere certificate de aprobare pentru inceperea extractiei prin fracking a gazului de sist ar fi la fel petitionati si rugati frumos sa inceteze ( http://www.facebook.com/groups/frackoffromania/ ). De ce atunci o SINGURA solutie? Si de ce unul singur din 10.000? De ce nu impreuna in felul nostru al fiecaruia CATRE mic, local, auto-suficient dar nu in mod naiv ignorand globalul si revenind la ingustimea modelului de care multi au fugit din Romania, al societatii inchise si aparent fericite prin simplitatea modului de viata? Facebook si internet-ul sunt aici pentru a sta, cel putin pentru o perioada si tensiunea crizei din cap ii poate indruma pe romani si catre reala criza globala a sistemului capitalist cu tot ceea ce implica el: exploatarea si torturarea oamenilor si animalelor, distrugerea solului, a apei si aerului. Hai sa ii sustinem si sa fim solidari.

    Reply
  • 23/01/2012 at 4:55 pm
    Permalink

    http: //permacultura.alvalia. ro/ ( e o greseala in pdf cu programul de la malin )
    o zi buna.

    Reply
    • 24/01/2012 at 10:58 am
      Permalink

      Am observat si eu acum, dupa ce mi s-a atras atentia. O sa incerc sa corectez!

      Reply
  • 23/01/2012 at 6:51 pm
    Permalink

    Nu pot să nu scriu şi eu câteva cuvinte, din punctul meu de vedere, ca cetăţean al acestei ţări. Am vârsta de 50 de ani şi sunt total uimită cum o parte din tinerii în care noi ne punem speranţele pentru a clădi un viitor mai bun pentru această ţara, nu vede alte soluţii pentru schimbările atât de necesare decât să se retragă precum struţul cu capul în nisip, în comunităţi izolate.
    Tinerii noştrii sunt atât de inteligenţi, ţara aceasta trebuie ajutată să iasă la lumină, dacă ne punem minţile în slujba acestui lucru, bineînţeles că vom reuşi. Dar nu comunităţile locale reprezintă soluţia pentru noi. Trebuie să ne ridicăm, să luptăm, să ne facem auziţi, respectaţi, să propunem legi care să apere Pământul de noi, „oamenii”, principalii poluatori ai mediului.
    Generaţia tânără să se retragă într-o societate închisă? Este strigător la cer! Unde le este patriotismul? Au ajuns la blazare? Cine-i îndeamnă la aceste lucruri? E de înţeles ca un pensionar (sau alţii care nu reuşesc să se adapteze într-o societate normală) să se retragă la vârsta a treia într-un peisaj bucolic, pastoral,dar nu instigăm persoane care au un viitor în faţă, o viaţă întreagă în care pot realiza ceva pentru semenii lor, pentru ţara lor, să facă acelaşi lucru.
    Varianta comunităţilor izolate nu este oportună, mai ales acum, când se iau măsuri la nivel global pentru ecologizarea agriculturii, pentru reducerea poluării. Aici trebuie acţionat pentru ca lucrurile acestea să se şi implementeze, să se vină cu soluţii şi propuneri din partea speciliştilor în domeniu, pe care slavă Domnului, îi avem. Da, nu trebuie să ignorăm globalul, asta ne va salva ca specie.

    Reply
    • 23/01/2012 at 7:40 pm
      Permalink

      Madame Elena, cred ca nu ati inteles ceea ce a vrut sa accentueze nea Philippe cand se referea la comunitati locale. Dupa cum bine spune se refera la descentralizare si asta rezula inevitabil la crearea de „comunitati locale” si nici de cum nu se referea la retragerea in varful dealului sau al muntilor, ceea ce pana la urma nici nu e un lucru rau, daca omu` asa simte, de ce sa faca altfel?

      Ceea ce din pct meu de vedere este exact solutia, si exact starea de fapt inaintea revolutiei industriale, o stare normala de fapt care sper ca se va restaura (si dupa cele ce le am eu in cap, nu exista nici o indoiala, e doar o chestiune de timp).

      Reply
    • 24/01/2012 at 9:07 am
      Permalink

      Să ne ferească Dumnezeu de soluțiile globale pentru agricultură (ca și pentru orice, dar mai ales pentru agricultură). Ultima imbecilitate de care am auzit e că niște deștepți nu știu de la care organism însărcinat cu protejarea a ceva au făcut un proiect (deci timp, bani, consum nervos – că doar asta implică un proiect, nu?) prin care să salveze pădurile Europei. Cum? Simplu și genial, în același timp. Să împânzească Europa cu mii de elicoptere (iar în lumea noastră, elicopterele papă combustibil și mult, că doar nu sunt păsări colibri) din care să arunce miliarde de semințe. Când au fost trași de mânecă de niște băieți mai cu capul pe umeri – au motivat că „ceva-ceva tot s-o prinde”…

      Gabriel are mare dreptate. Trebuie să știi ce-i aia pământ ca să vii cu soluții pentru pământ. Nu chimie, fizică și economie – ăstea vin secundare. Trebuie să cunoști pământul, livada, pădurea. Iar ca să faci asta trebuie să cobori din elicopter.

      „Comunitățile locale nu reprezintă soluția pentru noi.” – dar ce a fost România în toată istoria și încă e în proporție de 40%? Megalopolis, aglomerare urbană, cartier de zgârie nori?!?

      Reply
  • 23/01/2012 at 9:53 pm
    Permalink

    …poate ca „la inceput” aceste comunitati pot parea izolate, dar cu cat mai multe si mai mari, cu atat cresc sansele de „infratire” ajungand in final doar la UNA.
    am 40 ani,\ (inginer) am cumparat in toamna 1.2 ha „pe dealuri” si abia astept sa plec in aceasta primavara. Daca fiecare ” s-ar extrage” pe sine sistemului, atunci ar cadea.
    Este necesara Revolutia, nu reforma. Nu imbunatatim ceea ce este ci „reformulam”.
    Orasele sunt falimentare si numai dpdv energetic sau al alimentarii cu apa. Cata cheltuiala pt a extrage apa, a o filtra, trata(deduriza, deferiza etc) de a o pompa pina la et.5 si apoi …aruncata pt ca cineva a facut pipi. Sau incarcata de detergenti, odorizante, balsam de rufe etc..
    Sa revin: daca asteptam de la multinationale sa refaca terenurile, apa sau aerul, atunci ar trebui sa avem RABDARE. PROFITUL este logica lor, iar de activitati „eco” nu au timp decat DUPA crize majore (foamete sau resurse epuizate).
    Nu poti locui in oras si sa „vorbesti” despre cum ar trebui sa fie. Nu ai fi credibil.
    Trebuie mai intai „sa arati” ca se poate si apoi sa „dai sfaturi”. In Cuba „a mers”, dar terenul din jurul blocurilor le-a permis (la noi parca e cam mare inghesuiala).
    Merg pe ideea de o familie la tara (care „demonstreaza ” ca produce tot ceea ce are nevoie sau chiar mai mult) si care atrage in anul urmator alta,(vor fi 2) iar in anul 3 vor fi 4…dupa care „rata” de „absorbtie” va creste mai mult decat liniar pt ca Exemplul conteaza. Toate cele bune si de folos, cat mai multe!

    Reply
    • 26/01/2012 at 5:21 pm
      Permalink

      ce aveti toti cu „revolutii””reformulari”?poate ne-am saturat sa experimentam urbanul si trecem la rural(DA DACA VA FI ALTFEL?–a treia varianta??)..adevarul simt instinctiv e ca Mama Pamant s-a saturat de tampeniile noastre si ne da cu nasu de tzarana.care mai ramanem ne gasim utilitatea

      Reply
      • 26/01/2012 at 10:01 pm
        Permalink

        nu este o revolutie cu zgomot si cu „demonstranti”, ca sa zic asa. e in tacere…se poate vedea doar daca esti atenta; cuvantul stiu ca nu e potrivit, dar nu am altul.
        asa cum nici cuvantul „pesimism” n-ar trebui sa fie potrivit in cazul „unei fete”.

        Reply
        • 27/01/2012 at 9:47 am
          Permalink

          pesimism,sa musti(gracefully)din tzarana?e cel mai bun lucru ce se poate …si nu-i nimic mai special,ai nostri,veritabilii au mai facut-o ..e profilul nostru..pana vine TEDuuu..

          Reply
  • 13/02/2012 at 8:59 am
    Permalink

    Buna,

    Eu cred ca adevarata criza este una de identitate, cel putin din ce vad eu , noi suntem intr-o etapa in care toti simtim ca trebuie sa schimbam ceva, dar ce? Astfel ca ajungem tot la noi, atata timp cat noi nu putem sa ne definim, in afara sistemului la care toti contribuim, nu cred ca putem vorbi de o schimbare. „Amarati” care-i vedem in strada sunt gata sa-si asume aceasta schimbare pornid de la ei. De ce nu suntem toti in strada? de ce nu propunem altceva ? veti spune ca noi tocmai asta fecem noi propunem altceva, da la modul ideologic asa este, dar ce soluti aveti pentru tinerii pentru care modelul lor in viata este Gigi Becali? Ori Oana Zavoranu? cum pot fi coaptati acesti tineri in aceasta nou ideologie. Si eu sunt de acord ca societatea nostra a ajuns la un impas dar hai sa gandim iesiri pentru toti nu doar pentru o mana de ”privilegiati”. Deci eu cred ca aici vorbim de o problema de fond nu de continut, adevarata schimbare incepe cu fiecare in parte.Din cate inteleg eu din Permacultura are si un profund caracter spiritual, care poate prinde viata intr-un pamant fertil, haideti toti sa ne pregatim pamantul pentru a putea insamanta.

    Cu drag

    Cata

    Reply
  • 12/03/2012 at 1:05 pm
    Permalink

    Doamna Elena Carstea unul dintre cele mai importante scopuri ale omului pe pamant, este dobandirea linistei sufletesti!Daca aceasta implica uneori si retragerea intr un loc izolat si renuntarea la cele desarte vietii inseamna ca nu am trait in zadar.Si cel care intelege asta mai are inca acel „fir intim” legat de pamant,restul cei multi sa le dea Dumnezeu intelepciune si gand luminat! sorini

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *