Proiect de fermă permaculturală (episodul 1)

Se apropie toamna, acuşi-acuşi începe sezonul plantărilor, iar eu am izbutit să parcurg o bună parte din bibliografia permaculturală obligatorie. A venit deci momentul acela în care crezi că ştii ce faci, şi mai e puţin până începi să faci. Chestia asta se numeşte mai noi „proiectare”, adică vis pe hârtie, visare pe blog în cazul nostru. Cum eu sunt departe de a putea evalua cum se cuvine multitudinea de detalii care face dintr-un proiect inspirat o realizare notabilă, vă invit pe voi toţi, cititorii acestui blog, să urmăriţi cu atenţie cele ce voi spune şi să mă ajutaţi cu sugestii unde sunt în pană de idei bune, şi să mă corectaţi pur şi simplu acolo unde greşesc.

 

Cele ce vor urma vizează transformarea unui teren de 2,5 hectare într-o fermă permaculturală specializată în pomicultură-legumicultură. Serialul achiziţionării acestui teren cuprinde: episodul 1, episodul 2, episodul 3 şi episodul 4. Desigur, ideea de specializare trebuie înţeleasă în sensul cel mai relaxat al cuvântului, fiind vorba mai degrabă de o accentuare pe anumite aspecte, nu de eliminarea factorilor secundari care trebuie să existe într-un ecosistem agricol, aşa cum îşi propune permacultura să promoveze. Produsele pomilor, ale arbuştilor fructiferi şi ale grădinii de zarzavat vor reprezenta ceea doresc să vând, însă se ştie că pentru sănătatea lor este nevoie şi de animale, şi de un iaz cu peşte, şi de flori…

 

Haideţi acum, pentru început, să analizăm puţin harta. Nu e o hartă topografică clasică, e opera mea, parcursă cu piciorul şi desenată pe o agendă (pe care am luat-o cu 2,5 lei dintr-un magazin de solduri, fiind pentru anul 2001, dar asta e altă poveste :-)):

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce se poate vedea, chiar şi pe harta asta neîndemânatecă, este extraordinara diversitate pe care o adăposteşte acest pământ. Practic, nu am izbutit să identific nici un punct din care să-l pot vedea în întregime, deşi în mod evident cu cât am urcat spre Vest cu atât am avut parte de perspective mai ample. Însă chiar şi în absenţa notabilă a arborilor, pământul acesta are deja suficient de multe pliuri, coturi, platouri, încât să fie plin de ascunzişuri şi mister. Partea asta va trebui potenţată, pentru că dincolo de fructe, legume şi alte comestibile, va mai fi şi loc de joacă pentru cei trei copii pe care-i avem.

 

Legat de modul în care a fost exploatat până acum acest pământ, l-aş putea împărţi în două mari secţiuni:

a)      panta din stânga, cu expoziţie sudică, la care se adaugă terenul plat, unde s-au cultivat în ultimii ani păioase, conform metodelor agriculturii convenţionale, adică cu arătură, seminţe tratate chimic, ierbicidare şi recoltare cu combina;

b)      panta din dreapta, cu expoziţie estică, acoperită de o lucernă care a fost semănată în urmă cu opt ani, recoltată şi ea mecanizat.

 

Panta sudica, fotografie facuta dinspre drum, aprilie 2011

Evident, cele mai mari probleme le pune panta sudică, pentru că arătura nu s-a făcut în sensul liniilor de nivel, ci în sensul pantei. S-a produs în timp o eroziune prin spălare, care face ca în partea ei superioară stratul de humus să fie subţiat dramatic, în vreme ce în bază să se fi adunat tot ce s-a scurs. După recoltarea orzului am remarcat mici ravene care arată că situaţia e chiar mai rea decât mi s-a părut iniţial. Fără a vorbi despre riscul alunecărilor de teren, avem de-a face cu un sol obosit, epuizat şi în bună parte omorât prin chimizare. Buruiana care a apărut spontan după eliberarea terenului este pirul (plante din genul Agropyron).

 

 

 

 

Panta estica, vedere cu spatele la coltul salbatic, aprilie 2011.

Panta estică, formată din trei platouri succesive, despărţite de zone cu declivitate mai pronunţată, se prezintă ceva mai bine, neexistând fenomene de eroziune. Însă este un pământ de pe care s-a luat constant şi nu s-a pus nimic, neprimind îngrăşăminte organice în istoria recentă. Pe de altă parte, este bătut destul de des de vânturi puternice dinspre nord, iar platourilor din care este format vor constitui pungi termice de aer rece din cauza pragurilor destul de pronunţate care vor reţine masele de aer îngheţat la venirea primăverii.

 

Cam astea ar fi defectele. Calităţile sunt şi ele pe măsură. Panta sudică este o binecuvântare, o şansă formidabilă care deschide practic drumul spre pomicultura de mare performanţă, primind cu generozitate speciile de arbori lacomi de lumină: cireşul, părul, caisul, piersicul, nectarinul, la care se adaugă arbuştii iubitori de soare: coacăzul roşu, cătina albă, murul şi alunul. Panta estică va adăposti în partea superioară nuci, atât altoiţi cât şi nealtoiţi, alături de meri, pruni şi arbuşti: căpşuni, coacăz negru şi zmeur. Pe terenul plan din partea de nord va fi situată grădina de zarzavat (undeva ca la 3000 mp), iar panta sudică cea mai abruptă va permite amplasarea Vegetariului lui Ivanov.

 

 

 

Ce-ar mai fi de spus? Am găsit două amplasamente interesante pentru case. Primul va concentra câteva clădiri : o cabană cu etaj, un grajd, o clădire cu anexe, şi va oferi concomitent adăpost împotriva vânturilor dominante pentru grădina de zarzavat. Al doilea va cuprinde o singură construcţie, din cob, şi va avea vedere asupra lacului cu peşte. Între lacul cu peşte şi Vegetariul lui Ivanov se vor crea relaţii speciale, însă prezenţa unui ochi de apă cu o suprafaţă de 1000 mp va influenţa pozitiv viaţa tuturor plantelor, a păsărilor şi a insectelor care vor avea adăpost în această fermă:

 

 

 

Şi acum o mică zonare:

Vedere asupra zonei 1 dinspre Nord, iulie 2011

a)     Zona 1 va cuprinde platoul cel mai de jos al pantei estice. Este perfect plan şi permite amplasarea unei cabane, a spaţiilor de joacă + agrement, a unui grajd pentru câteva animale, a unei clădiri conţinând anexe gospodăreşti. Tot în această zonă va intra grădina de zarzavat. Împotriva vânturilor nordice se va crea din sămânţă o barieră de arbori cuprinzând în special: jugastru, paltin de câmp şi arţar american. Delimitarea acestei zone faţă de drumul public se face printr-o lizieră de salcâmi parţial constituită, la care se va adăuga un gard viu din glădiţă pornit şi el din seminţe;

b)      Zona 2 va conţine panta sudică şi panta estică. Criteriile de amplasare a arborilor vor respecta mai degrabă cererile lor faţă de lumină. Astfel, nucii vor prinde partea superioară a pantei estice, însă printre ei vor fi mulţi ani arbuşti care vor valorifica spaţiul: cătină albă, coacăz negru, căpşuni. Panta sudică va adăposti mai ales cătină albă, cu care sper să refac în bună măsură solul deteriorat. Vegetariul, care ar trebui să se afle mai degrabă în zona 1, va fi amplasat acolo unde gradientul pantei poate primi această construcţie extraordinară, care permite culturi protejate inclusiv în timpul iernii, cu 0 (zero) input energetic;

c)      Zona 3 va cuprinde practic terenul plan de la baza pantei sudice. Acolo va fi un iaz de peşte şi un mic ogor cu plante furajere;

d)      Zona 4 va adăposti o căsuţă din cob pentru oaspeţi, cu vedere spre iazul cu peşte, înconjurată de sălcii;

e)      Zona 5 va fi dedicată colţului sălbatic despre care am mai vorbit aici.

 

Închei cu o observaţie foarte interesantă. Pe culmea dealului care separă panta estică de panta sudică am descoperit… un drum. Chiar un drum interior, care nu este nici pe departe inutil, şi pe care am de gând să-l conserv şi să-l ameliorez. Musai de păstrat o cale de acces la interior dacă îţi propui să recoltezi cam 30-40 de tone de fructe anual. E nevoie de mai mult decât de braţe zdravene şi coşărci din răchită ca să colectezi producţia asta. Trebuie un transport organizat (cai, magari). Nu în ultimul rând, este nevoie de o eşalonare a soiurilor care să aducă fructe pe o perioadă cât mai mare de timp. Ideea este că şi un drum, dacă are peste 150 m, poate adăposti foarte multe plante medicinale. În plus, cum nu va fi ceea ce se cheamă trafic acolo, va servi în cea mai mare parte a timpului drept păscătoare pentru nişte căpriţe, iar pe marginile sale va avea arbuşti fructiferi şi/sau meliferi. Deci nu va fi nici pe departe un spaţiu pierdut, unidimensional, ci unul cu multiple utilizări.

 

Pe viitor voi adânci acest proiect reluând în mod detaliat proiectarea livezii (cu cele două sectoare relativ distincte), apoi proiectarea grădinii de zarzavat, a iazului cu peşte. Vor mai fi posturi despre constructiile din chirpici, cob, lemn. Pe blogul Agricultura sustenabilă voi prezenta evoluţia în timp a colţului sălbatic. Ţinem aproape!

 

17 thoughts on “Proiect de fermă permaculturală (episodul 1)

  • 18/09/2011 at 9:17 am
    Permalink

    Dacă ai vrea să fie vegetariul mai aproape de casă, ai putea să muți casa între vegetariu și grădină. Nu-i neapărat să fie pe teren plat, ar putea să iasă niște chestii interesante și dacă o faci pe jumătate în deal, sau așa ceva.

    Încă un beneficiu: zona 1 ar fi mai aproape de centrul terenului, așa cum trebuie să fie într-un design de permacultură :)

    Reply
    • 22/09/2011 at 3:57 am
      Permalink

      Eh, trebuie? :-) Hai sa zicem ca ai dreptate. Numai ca mai la vest de terenul pe care l-am cumparat, mai este unul, care are aproape aceleasi trasaturi (mai putin acces direct la drum de piatra si la curent electric). L-as cumpara. Nu e o urgenta, intai sa pornesc gospodaria si s-o vad mergand catinel. Apoi e vreme si de extins.

      Daca as fi obsedat sa respect sfaturile permaculturii (nu legile, ci sfaturile!), ce s-ar intampla in ziua in care ma extind?

      Reply
  • 19/09/2011 at 9:23 am
    Permalink

    Zona 1 poate fi si intr-un colt, nu „trebuie” sa fie neaparat in centru!

    Reply
  • 20/09/2011 at 9:04 pm
    Permalink

    Salutare Radu.
    Poate ti se va parea ciudat, dar daca vrei intradevar o sursa de inspiratie, te invit sa-mi vezi proprietatea.
    Ma poti contacta prin e-mail, daca esti interesat :)

    Reply
  • 21/09/2011 at 12:34 am
    Permalink

    Zona 1 in centru impreuna cu restul zonelor concentrice reprezinta modelul ideal, insa in practica (fara a fi exclusivist) lucrurile stau altfel. Uneori acest lucru implica acceptarea unor compromisuri. Un exemplu: daca cladirile ar fi mutate mai aproape de vegetariu, atunci acestea nu ar mai putea adaposti gradina de vanturile dominante dinspre nord.

    Avantajul zonei 1 in centru ar fi accesul optim (distanta minima) catre marginile fermei. Tinand cont de acest avantaj, in partea centrala, intre cele doua pante ar putea fi de folos instalarea unui spatiu de stocare/depozitare a recoltelor – beci/pivnita. Asta ar fi sugestia mea, mai ales ca exista deja un drum interior pe acolo. Momentan, configuratia aleasa de Radu, mi se pare per ansamblu OK.

    As mai sublinia faptul ca lacul pozitionat la baza pantei abrupte ar putea colecta o parte din apa de ploaie care s-ar scurge din deal si asta e o metoda eficienta de alimentare. Ca o remarca, din acest punct de vedere, iazul de peste e bine pozitionat acolo.

    Doamne, ajuta! :)

    Reply
  • 29/09/2011 at 9:44 pm
    Permalink

    seara buna Radu! imi place mult proiectul.la holter e alt relief.imi pare panta mai abrupta.daca te intereseaza iti dau coordonatele unui barbat de la noi din moldova care a vizitat crameterhoful.silvia de la chisinau

    Reply
  • 21/11/2011 at 9:10 pm
    Permalink

    Salutari la toti!
    Pleeeeeease, ajutoooor!
    Dupa indelungi cautari de terenuri, am gasit unul de 1.5 ha care imi place extrem de mult (dealuri la 500 m altitudine), dar are o panta abrupta (cam 20 la suta din suprafata)expusa spre nord.Ma pot folosi in vreun fel de ea? Daca-i gasesc intrebuintare, achizitionez terenul fara sa mai stau pe ganduri.
    Va multumesc.

    Reply
  • 22/11/2011 at 11:42 am
    Permalink

    Dacă nu altceva, e chiar indicat să plantezi pe ea copaci, pentru a stabiliza solul, să nu se erodeze. Poți planta pomi fructiferi, nuci, aluni, tot ce vrei. Cred că nu-i o problemă prea mare pentru copaci faptul că panta e spre nord.

    Poti terasa, dar fiind spre nord nu stiu daca merita osteneala.
    Poate mai primesti si alte sugestii :)

    P.S.: Si noi avem terenul orientat spre nord, cu o panta destul e abrupta pe care numai pomi avem.

    Reply
    • 22/11/2011 at 4:53 pm
      Permalink

      DA IRINA, SE PARE CA POMII SUNT SINGURA SOLUTIE. Panta are o diferenta de nivel de 4-5 m, iar pe ea nu te poti da nici cu sania, asa-i de abrupta. Numai ca eu folosesc terenul din vale, iar umbra ”peretelui” pe terenul bun ma cam ”supara”. Dar cum zici, tot pomii sunt solutia.
      Multumesc mult de rapuns.
      Mai e mult pana ..trece iarna?

      Reply
  • 22/11/2011 at 10:24 pm
    Permalink

    corect, iarna care nici n-a inceput.
    Irinaaaa, tu esti cea de la tv, care ”a-ti plecat” la tara?
    Daca da, atunci zic: faina fata!
    Una la milion accepta sa faca pasul. Eu am cunoscut 999.999, asa ca urmatoarea sigur accepta.:-).

    Reply
  • 22/02/2012 at 11:28 pm
    Permalink

    Salut,
    Vad ca nu e nici o casa prin jur, terenul este in extravilan?Vreau sa cumpar si eu cateva ha si sa ma mut acolo, dar nu stiu cum sa fac cu constructia casei.Am inteles vag ca poti cumva construi in extravilan, dar sa fie declarata ca si ”magazie agricola”.Stie cineva mai multe amanunte?Multumesc.

    Reply
  • 02/03/2012 at 2:04 pm
    Permalink

    Am si eu o intrebare, care sunt materialele de lectura cu care se incepe, vad ca sunt niste norme bine stabilite, insa nu reusesc sa gasesc ce sa citesc intai si cum sa merg inainte cu informarea.
    Ce ai citit sa ajungi la asa planuri detaliate?

    Reply
  • 02/03/2012 at 7:16 pm
    Permalink

    Buna,

    cauta pe scribd.com, pe youtube.com si pe torrente urmatoarele nume:

    a) Bill Mollison
    b) Masanobu Fukuoka
    c) David Holmgren
    d) Sepp Holzer
    e) Marc Bonfils

    Nu neaparat in ordinea asta. Cautari dupa cuvintele „permaculture”, „compost” si „living soil” sunt cat se poate de utile. Banuiesc ca poti citi in engleza si/sau franceza, spaniola, pentru ca in romana nu este aproximativ nimic.

    Materialele de pe acest blog sunt deosebit de interesante. Uita-te si in blogroll, ai sa dai de oameni cu preocupari similare. Blogul http://agricultura-sustenabila.blogspot.com s-ar putea sa-ti mai ofere surprize placute.

    Succes!

    Reply
  • 27/05/2012 at 10:38 am
    Permalink

    Buna Radu,

    Ai inceput constructia Vegetariului ? de cand am gasit acest proiect pe site-ul acesta ma gandesc continuu cum as putea sa-l realizez/ Am o magaze in apropierea casei pe care o pot transforma , panta corespunde , vroiam sa stiu daca ai avut timp sa incepi.
    Am reazlizat in schimb patul inaltat si este o minune , in el nu cresc buruieni , este tot timpul umed nu trebuie udat des, solul este extrem de fin si se poate cultiva fara unelte , iar plantele au rodit deja, fata de cele plantate in sol normal.
    Felicitari pentru tot ce ceea ce faci aici. Mie mi-a fost de mare ajutor sa citesc aceste articole si sa le pun in practica.

    Reply
  • 06/07/2012 at 8:46 pm
    Permalink

    STIRUL PURIFICA PAMANTUL DE CHIMICALE INTR-UN AN DE ZILE !!!

    Dl. Stefan Manea la emisiunea „In gradina Danei” pe TVR2 spunea ca rusii cerceteaza STIRUL de ceva vreme si ar vrea s-o declare „planta sanatatii nationale”, nu numai pentru calitatile ei extraordinare de care beneficiem atunci cand o consumam direct ci si pentru ca INSANATOSESTE PAMANTUL(radacina ei, daca este dreapta, fara nodozitati, inseamna ca pamantul este sanatos, daca are nodozitati, inseamna ca pamantul este bolnav, iar in acele nodozitati aduna toate pesticidele, nitratii, nitritii etc. din acel pamant ….dar ce este si mai extraordinar, este faptul ca tulpina, frunzele, fructele, semintele nu au nici urma din acele substante, ele ramanand in radacina).
    Intr-un an de zile, STIRUL iti curata pamantul de toate chimicalele adunate de-a lungul anilor.
    Astfel rezolvi problema cu partea ta de pamant care a fost cultivata „traditional”.
    Iti multumesc pentru informatiile pe care le postezi, imi sunt de un real folos.

    Cu recunostinta, Diana.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *