Hugelkultur- culturi pe straturi (foarte) înălțate

Profit de căldura înăbușitoare de afară pentru a povesti aici ceva ce voiam să povestesc demult, și anume despre cel mai reușit experiment al nostru de până acum în ale permaculturii. Sursa primei imagini: forumul permies.com

 

Stratul înălțat nr. 1, cum îi spunem, abundă acum de roșii. E drept, i-am dat cam puțină apă în ultima vreme, deci plantele s-au cam ofilit un pic, dar totuși: diferența între roșiile puse în alte părți și cele puse pe stratul înălțat e izbitoare.

Dar s-o iau cu începutul:

Am pornit de la linkul ăsta (încă nu-l citisem pe tătucul Holzer pe atunci) și de la niște lemne putrede cu care nu știam ce să facem. Am ales locul, unul cât-de-cât însorit, la baza livezii. Am luat hârlețul și-am săpat la o adâncime de cam 15-20 cm, cât mi-a permis pământul foarte dens pe o suprafață de cam 1,70 m/1,20 m.

locul inițial, mijlocul lui aprilie

 

Pământul l-am dat la o parte, desigur, ca să am groapa liberă pentru a îngropa lemnele și vreascurile putrede. Am pus jos lemnele mai mari, peste am pus vreascuri și deasupra încă niște iarbă, frunze de urzici, materie organică.

lemnele plasate în groapă

 

Apoi am acoperit totul cu pământul rezultat în urma săpăturii (cu iarba în jos) și-am acoperit cu un strat și jumătate de ziare (că n-am avut mai multe). Astea au fost mulchul. Ziarele le mai udam din când în când, ca să nu zboare, și uneori îl rugam pe Gab și pe amicii lui să facă pișu pe stratul înălțat, să îmbogățească un pic cu azot, căci în urma descompunerii lemnelor de jos rezultă mult carbon (și m-am gândit că poate nu-i suficient azot).

mulcit cu ziare

 

Dacă tot am fost cu hârlețul în mână, am săpat un pic imediat lângă stratul înălțat și-am ‘înglobat’ o jumătate de anvelopă de tractor cu rol de ‘iaz’ sau captator de apă de ploaie. Am pus pietre și am plantat mentă. Mai târziu am mai plantat roșii, iar pe margine dovlecei. Apa care băltea acolo și vegetația luxuriantă care s-a dezvoltat a ajutat la păstrarea umidității în zonă, deci și pentru roșiile mele, iar pietrele păstrează un pic căldura peste noapte.

viitorui mini- 'iaz'

 

Ei bine, când a venit vremea să plantăm răsadurile, am făcut pur și simplu o gaură cu lopățica de plantat prin stratul de ziar, am pus răsadul, acoperit și… gata! Pământul era muuult mai afânat decât în alte locuri unde mai pusesem răsaduri. Printre plantele de tomate am pus și busuioc și crăițe, și-am mai pus și câteva răsaduri de ardei iute, fără să bănuiesc că roșiile vor deveni așa de mari încât vor înnăbuși restul. Ardeii au rămas, în schimb busuiocul și crăițele s-au pierdut pe undeva, la umbră.

același loc, în august

 

În continuare am văzut „minunea” cu ochii noștrii: roșiile creșteau văzând cu ochii, plantele erau mult mai mari și mai bogate decât în alte părți. Ni s-a spus în rânduri repetate să le copilim, dar n-am făcut asta. Din câte am înțeles, copilirea lasă ‘răni’ deschise unde pot intra mult mai ușor fungi și bacterii care să îmbolnăvească planta (ca și în cazul oamenilor :) ) , iar noi am decis că preferăm să avem plante sănătoase decât producție mare și timpurie. Deci, necopilite, au început să facă tomate peste tomate, dar s-au copt destul de greu. La vecini roșile erau deja roșii, iar la noi deloc. Când ne-am întors de la întâlnirea de permacultură de la Artizania le-am mâncat  pe primele- începuseră vag să se coacă, dar de-abia acum pot spune că ‘s-au copt roșiile’. Am făcut un ketchup și cred că-mi iese și de-un mic bulion.

stratul cu tomate, începutul lui August

 

Sepp Holzer face straturile astea înălțate mult mai înalte decât l-am făcut eu (pe la 1 m – 1.50 m înălțime) El folosește excavatoare și are o grămadă de lemne la dispoziție. Cu siguranță că și fertilitatea lor e de mai lungă durată (pe la 5-8 sau chiar mai mulți ani). Eu mă aștept ca stratul înălțat nr. 1 să o mai ducă și anul viitor destul de bine, mai ales că vom mai adăuga materie organică. Poate și peste 2 ani. Oricum, de-a lungul timpului straturile astea mai scad în înălțime, pe măsură ce se descompun lemnele. Mai e de menționat că dacă se pun lemne proaspăt tăiate sau uscate care nu au început să putrezească, în primul an fertilitatea nu va fi așa de mare, căci procesul de descompunere va începe mai târziu. Restul materiei organice înglobate își va face, totuși, treaba.

Noi am fost convinși de avantajele straturilor înălțate cu lemne îngropate sub ele, așa că am hotărât să facem mai multe pentru anul viitor, în actuala curte (zona 1).  În plus, vom săpa un șanț de captare a apei care vine de pe dealul din livadă înspre casă, iar cu pământul rezultat facem tot un strat înălțat. Ne-am apucat deja să marcăm locul cu lemne pe care le vom îngropa.

Pe lângă fertilitatea pământului de lungă durată, alte avantaje mai sunt faptul că în timp ce materia organică din pământ se descompune va degaja căldură care le place plantelor, se crează un microclimat, suprafața de plantare este mai mare pe aceeași suprafață de sol, pământ mai aerat, plantele primesc mai mult soare fiind mai sus și– nu în ultimul rând– accesul mult mai facil, fără aplecare așa de mare pentru a îngriji plantele sau pentru a recolta.

10 thoughts on “Hugelkultur- culturi pe straturi (foarte) înălțate

  • 24/08/2011 at 1:01 am
    Permalink

    NIIIIIIICEEEEEE.

    Well done!
    THks for sharing! 😀

    Reply
  • 24/08/2011 at 10:20 am
    Permalink

    Si la noi rosiile abia acum incep sa fie gata de recoltat. Nu le-am copilit si s-au dezvoltat destul de haotic, in toate directiile, fiind foarte greu de adunat la un loc / legat pe arac. Nu am vrut sa le las sa atarne pentru ca mi-a fost frica sa nu se strice la contactul cu pamantul umed. Pentru la anu’ planuiam sa le copilesc ca sa nu o ia razna iar in toate partile, ca anu’ asta. Da’ dupa ce zici tu, o sa ma mai gandesc. In ceea ce priveste lemnele ingropate, am o groaza, ce au inceput sa putrezeasca, de la vechiul acoperis, insa cred ca sunt date cu ceva, probabil ulei ars sau de in…credeti ca are ceva daca le ingrop si pun legume pe ele ? Oare le va afecta acel tratament ? E ok daca incep sa le ingrop din toamna ?

    Cert e ca la anu’ voi acoperi tot pamantul cu paie ( imi pare rau ca n-am facut-o pana acum ). Pe parcele de test, vinetele se dezvolta mult mai bine si mai repede si sper sa mai temperez si din cresterea ierburilor printre legume.

    Reply
  • 25/08/2011 at 8:49 pm
    Permalink

    Merci, Claudian!

    Iulian, și la noi au crescut rosiile in vrejuri super-dezordonate. Unele am reusit sa le prindem mai bine de araci, altele nu. Nici n-am avut destui. Alea care nu-s prinse stau pe jos, pana acum n-am sesizat sa se strice mai mult rosiile care stau pe jos decat celelalte. E drept ca nu le udam des și pamantul nu-i chiar ud. De-a lungul tulpinii se fac mici rădăcini care de-abia asteaptă să dea de niște pământ în care să se înfigă. În unele părți am mai pus câte un bulgăre de pământ peste, cred că-și iau mai mulți nutrienți așa. Presupun că roșiile, dacă nu le-am pune pe araci, s-ar dezvolta mult mai bine pe orizontală, dar ar ocupa mult mai mult spațiu.

    N-am idee cum sunt afectate lemnele tratate cu ulei ars sau de in. Am bănuiala că în primul rând se descompun mult mai greu decât dacă ar fi netratate. Dacă faci straturile înălțate în toamnă, ai grjă să nu lași pământul gol peste iarnă – acoperă-l cu cât mai mult mulci: paie, alta materie organica, cartoane. Asta ca să nu înghețe microorganismele din sol.

    Bună idee cu mulcitul cu paie peste tot, și noi vrem să ne procurăm câțiva baloți de paie, să nu lăsăm nimic nemulcit. Stratul de paie, din câte am înțeles, e indicat să fie gros- 15-20 cm.

    Reply
  • 26/08/2011 at 1:41 pm
    Permalink

    Am inceput si eu de ceva zile sa citesc despre permacultura. Dar nu inteleg de ce ii mai zice perma, daca se folosesc roti de cauciuc, ziare, etc. In timp, la utilizarea regulata, nu o sa aiba afect nasol asupra solului? Iar solutia cu urinatul pt azot.. pai stiu oameni de la tara care radeau de oraseni, ca se c..a in acelasi loc unde dorm.(ei avand toalete afara). Poi ce ar zice la o isprava d-asta?
    Mai ziceau unii, altii ca n-ar trebui folosite ingraseminte de la caini, pisici si oameni, pt ca pot transmite agenti patogeni.
    Numai bine, si la culturi cat mai bune.
    Bogdan

    Reply
  • 02/09/2011 at 11:20 am
    Permalink

    Salut, Bogdan, și bine-ai venit pe-aici!

    În legătură cu ziarele folosite: aș fi preferat să folosesc cartoane ne-inscripționate, din alea de la cutii maro, dar cum n-am avut am folosit ziarele. Ziare care oricum existau și dacă nu le foloseam așa fie le ardeam fie ajungeau într-o groapă de gunoi. Mi-am pus problema cât e de toxică cerneala folosită la ziare. Deși nu m-am documentat, am senzația că în ultimii ani nu se mai folosește plumb la cernelurile tipografice. Oricum, cantitatea de chestii ‘poluante’ care se eliberează din ziare în pământ cred că e destul de mică. Și prin ploaie mai intă substanțe nasoale în pământ, n-ai ce-i face. Pe de altă parte, stratul de humus este un filtru extraordinar. De aceea se poate folosi apa gri (graywater) la irigare. Repet, ce zic acum nu am documentat serios, dar am mai citit în diverse locuri/vorbit cu oameni.

    Cauciucul: la fel- el exista deja la noi în gospodărie, deci în loc să-l aruncăm sau să-l ardem (îți dai seama ce fum iese?) l-am refolosit. Cred că și în cazul lui nivelul de toxine degajat în pământ e mic, pentru că descompunerea lui e fooarte lentă. Iar plantele și insectele nu fac diferența între un cauciuc ‘artificial’ umplut cu apă și o baltă ‘naturală’. Ele pur și simplu profită de microclimatul produs, și eu pe lângă ele.

    Cât despre urina ca fertilizator: http://en.wikipedia.org/wiki/Compost#Urine

    În lumea vie există soluții pentru orice provine din lumea vie. Animalele (inclusiv oamenii) produc fecale, bacteriile transformă fecalele în compuși anorganici pe care plantele le foloseasc în continuare în procesul lor de viață. În timpul compostării se produce și căldură care distruge agenții patogeni, larvele unor insecte care ar putea transmite agenții patogeni și alte chestii neplăcute. (http://en.wikipedia.org/wiki/Compost). Citește și despre „humanure”.

    Sper că te-am lămurit, cât-de-cât :)

    Reply
  • Pingback: Cele 2 minute de faimă

  • Pingback: rEvoluții « Irina's blog

  • Pingback: Greșeli și câteva sfaturi | permacultura.ro

  • Pingback: Claca de sâmbătă | Stanciova

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *