Mycelium Running

Cu toţii ştim câte ceva despre ciuperci:  că există ciuperci comestibile şi ciuperci necomestibile, că acestea din urmă pot fi otrăvitoare şi, de multe ori chiar letale, că unele dintre ele pot fi cultivate industrial, devenind o sursă de venituri deloc neglijabilă.

Mai ştim că unele dintre ele, cunoscute sub denumirea generică de „mucegaiuri” pot produce boli la plante şi animale, (micoze) şi că împotriva lor se produc şi se comercializează o gamă largă de produse cunoscute sub denumirea de antimicotice sau antifungice (care substanţe sunt şi ele o sursă de venituri deloc neglijabilă pentru producători şi vânzători).

Şi, bineînţeles, cei mai „avansaţi” dintre noi ştiu să deosebească şi să culeagă ciupercile comestibile.

Dar ciupercile nu sunt doar… ciuperci. Sau, mai bine spus, ciupercile sunt dor partea vizibilă aisbergului.  Ciupercile sunt structurile reproductive, „fructele” miceliului. Miceliile tuturor speciilor de  ciuperci cresc ca o reţea în întrega lume,  ascunsă şi neluată în seamă, o formă de viaţă stranie ce nu a atras atenţia lumii ştiinţifice în aceeaşi măsură ca alte plante şi animale.Nici măcar micologiştii convenţionali nu sunt conştienţi de importanţa şi funcţiile acestei reţele vii.

„Într-o lingură de humus se află mai multe specii de ciuperci, bacterii şi protozoare decât numărul speciilor de plante şi animale existente în întreaga Americă de Nord. Dintre acestea, ciupercile sunt marii reciclatori ai planetei noastre, micomagicienii care desasamblează moleculele organice mari în forme mai simple, care devin din nou disponibile pentru hrana altor membri ai comunităţii ecologice. Ciupercile sunt interfaţa dintre viaţă şi moarte. Uitaţi-vă sub orice buştean abandonat pe pământ şi veţi vedea crescând un puf fin, ca o plasă încâlcită numită micelium, o reţea fină de celule, care într-o anumită fază a dezvoltării va fructifica, formând ciupercile. Această reţea fină de celule se întinde în toate habitatele – ca un tsunami micelial – deblocând sursele nutritive înmagazinte în plante şi în alte orgnisme, contribuind la formarea solului. Acţiunile sistemului micelial ajută la vindecarea şi menţinerea ecosistemelor pe calea lor evolutivă, circulând nutrienţii în lanţul trofic. De generaţii succesive, toate fiinţele vii,  de la cele de câmpie la cele montane, plante sau animale, se nasc, trăiesc şi mor. Ciupercile sunt specii-cheie care crează fiecare strat de sol, ce permit dezvoltarea noilor generaţii plante şi animale. Fără ciuperci, toate ecosistemele ar pieri. „

Paul Stamets, autorul cărţii Mycellium running nu este un gânditor convenţional. De aceea, în cartea sa veţi putea citi despre subiecte ce, la prima vedere, şi-ar afla locul în paginile magazinelor de „popularizare a ştiinţei”, între „Yeti, Omul Zăpezilor” şi „Armele atlanţilor”: Mintea micelialăMiceliileInternetul Naturii dar și despre tehnici mai puțin cunoscute, cu un potențial enorm pentru rezolvarea problemelor de mediu: micofiltrare, tehnici micoforestiere, miicoremediere, micopesticide. Nu intâmplător, subtitlul cărții este „Cum pot ciupercile să salveze lumea”.  Ciupercile pot absorbi, descompune si neutraliza reziduurile petroliere, produse chimice de sinteza, ba chiar, ca niste veritabile uzine nucleare pot selecta și acumula in celulele lor metalele grele, cu un randament la care laboratoarele actuale nici nu viseaza măcar. Folosind aceste proprietăți,  noi, oamenii am putea, cu ajutorul lor să filtrăm apele, să îmbunătățim calitatea solului, să decontaminăm locurile afectate de catastrofele ecologice.

Pentru cei interesati, găsiți și informații despre cultivarea miceliilor şi ciupercilor: metode de inoculare, cultivarea pe substrat de paie sau pe  buşteni și, cireașa de pe tort, grădinăritul cu ajutorul ciupercilor. Nu numai o recoltă bogată de ciuperci, dar și plante mai viguroase, fructe și legume mai mari și mai sanătoase, cu ajutorul micorizelor.

Lectură plăcută!

3 thoughts on “Mycelium Running

  • 21/10/2011 at 10:24 am
    Permalink

    N-ai de unde sti daca-s bune sau rele ,atata timp cat bate vantul si exista taratoare .Eu era sa dau coltul si a fost un profesor care a murit ,desi studia ciupercile de cca 30 ani .

    Reply
  • 08/05/2012 at 2:30 pm
    Permalink

    @Mircea: Ba da exista modalitate de recunoastere pentru toate ciupercile identificate pana acuma fara a da gres. Sungurul pericol este atunci cand oamenii consuma ciupercile dupa identificarea vizuala si atat. Daca procedezi corect si nu consumi nici o ciuperca pana nu ajungi acasa pentru a clasifica cu exactitate ciuperca, exista riscuri majore… Cu toate astea riscul de a murii din asa ceva este minuscul. Daca se cauta ciuperci comestibile, adica pentru a le gatii, si nu se face o identificare amanuntita e ca si cum ai juca ruleta ruseasca intradevar. Dar pentru „shrooms”, sau magic mushrooms (considerata planta cunoasterii sau piatra filozofala de mistici si filozofi) portia e intre 1 si 5 gr deshidratar (avand in vedere ca pierd 90% din greutate la deshidratare asta inseamna intre 10 si 50 gr, ciuperci proaspat culese, iar supradoza ar fi de aprox 80 gr deshidratat, adica 800 gr proaspat cules… asta inseamna de 15 ori mai mult decat doza maxima. Nu se prea poate gresii… daca se gateste din greseala, ar trebui ca toate ciupercile sa fie gresit identificate si sa se comsume 800 gr din ele pt fatalitate. Cele care sunt foarte otravitoare, chiar si la cantitati mici sau halucinogene foarte potente, nu se aseamana deloc cu celelalte si pot fi identificate usor pentru ca asemeni broastelor otravitoare au culori stridente… ca de exemplu „amanita muscaria” care e foarte halucinogena si potenta, portia fiind de doar cateva grame NE-deshidratata, are culoarea rosue cu puncte albe (cea care apare in jocul „supermario brothers” :) si Alice in tara minunilor si a tuturor basmelor… chiar si mos craciun era de fapt samanul satului in Rusia si Siberia, lasand ciupercile sa se deshidrateze la soare, atarnate prin brazi in timp ce el le cauta, pt ca ele sa fie mai usor de carat in tolba (avand in vedere ca-si pierd 90% din greutate la deshidratare). Asa a aparut bradul impodobit cu globuri alb rosu (cele mai vechi si clasice), si ciorapii cu ciuperci inauntru atarnati peste semineu ca se se uste, sania mosului/samanului cu reni zburatori si multe alte traditii si basme provenite din cultura miceliana. Cautati documentarul „pharmacratic inquisition” daca va place subiectul.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *