Plante anuale vs perene!

Mergand spre Malin luna trecuta am tot observat o multime de oameni iesit la sapat porumbul. Erau tot cate trei-patru la un loc. Bine inteles ca mi-am adus aminte de gradina mea, nu mai fusesem pe acolo de vreo trei saptamani bune si ma gandeam oare ce s-o fi intamplat cu legumele. Imi imaginam ca deja vestitul meu cartof dulce (Helianthus tuberosus) acaparase o mare parte din straturile mele inaltate. Cum nici saptamana aceasta nu mi-am facut timp sa merg la gradina, decat asa in vizita pt o ora cu Cristi (unul dintre amicii permaculturisti din Cluj) duminica trecuta, am avut surprinsa placere sa-mi nu-mi regasesc legumele pierdute undeva in marea de tulpini ale acestui cartof dulce. Am facut o greseala colosala, dar asta din pricina faptului ca nu mi-am pregatit materie organica de anul trecut cu care sa acopar pamantul dupa ce s-au efectuat straturile si dupa ce s-a plantat, in asa fel incat solul a ramas dezgolit si orice ploaie se evapora intr-un ritm rapid, astfel ca nu mai ramanea mare lucru pt seminte sa germineze sau pt plantutele care au iesit la iveala sa-si continuie viata linistita. E un dezastru acum in gradina si mi-e clar ca sezonul a fost compromis in mare parte, dar voi mai incerca cateva experimente si va voi tine la curent.

Insa alt gand mi-a acaparat dupa aceea atentia si despre aceast lucru vream sa va spun. Cum stateam si ii prioveam pe oamenii astia la sapat am realizat ca doar ne-am complicat enrom modul de viata cadn am trecut de la un mod de viata „vanator si adunator” la unul preponderent muncitor in agricultura. Cu siguranta sunt mai multe cauze care au dus la aceasta schimbare, si ma indoiesc ca ar fi un singur motiv responsabil pentru aceasta trecere. M-am tot intrebat daca oamenii, intr-o mare masura, tot au abandonat din diferite motive un stil de viata relativ usor, de ce au ales sa cultive oamenii aceia plante anualte in locul celor perene? Probabil tot o eraoare a evolutiei. Se spune despre oameni ca tocmai grija fata de “maine” ii face sa fie incapabili de a cauta solutii cat mai bune pe termen lung. Cred ca e clar pentru toata lumea ca oamenii au evoluat in conditii de viata care nu-i prea permiteau sa gandeasca pe termen lung si deci nici actiunile lor nu erau menite pe termen lung. Astfel o recolta anuala este mult mai aproape de stomac decat una perena. Bine inteles ca nu este singurul considerent pentru care s-a ales cultivarea plantelor anuale. Cerealele in general ofera posibilitatea de a hrani nu doar oamenii cat si animalele pe timpul iernii de exemplu sau in alte perioade in care hrana nu se gaseste din abundenta, deci au aceasta proprietate de a putea fi inmagazinate fara prea multe probleme, asta desigur in cazul in care cantitatile nu sunt mari. Dar imi venea din nou alta intrebare in minte si anume de ce nu ai alege sa plantezi o data mai multi pomi fructiferi, iar pana acestia se dezvolta sa contunui cu plante anuale, dupa care sa reduci foarte mult numarul acestora. Sunt convins ca efortul pt a ingriji mai tarziu o livada formata dinntr-o diversitate mare de pomi fructiferi este mult mai mic decat cel depus pentru a obtine o recolta din plante anuale. Plus ca ai putea folosi animale in tot acest cadru care sa te poata scuti de multe alte munci. Din punctul meu de vedere nu vad de ce ar trebui sa continuam sa cultivam aceste plante anuale intr-un numar atat de mare.

31 thoughts on “Plante anuale vs perene!

  • 11/06/2011 at 5:37 pm
    Permalink

    Buna ziua,

    Sunt de acord cu cele afirmate de tine referitor la plantele din flora spontana ce pot fi consumate. Toamna trecuta am consumat pentru prima oara radacina de brusture (arctium lappa) iar in primavara asta am servit miez de papura. Cred ca totushi ar trebuie sa avem si o gradina ecologica, dar sa nu uitam ca Masanobu Fukuoka a zis ca natura e cel mai bun fermier. Nu are rost sa venim cu tot felul de tehnici de agricultura care ne consuma timp, pentru ca dispare bucuria contactului cu pamantul. Cred ca tb sa plantam-semanam plante sanitar care sa faca treaba in locul nostru. Spre exemplu cartofii tai Helianthus tuberosus (topinambur) sunt destul de invazivi si pe langa faptul ca reprezinta o recolta care se obtine fara prea multa munca pot fi folositi ca planta repelenta impotriva gandacului de Colorado. Saptamana trecuta cineva din Giurgiu mi-a zis ca parcela de cartofi inconjurata de topinambur este neafectata de gandaci.
    Sub pomi am plantat cate un pelin si cate o vetrice, iar la primavara vreau sa imi fac rasaduri de leustean si sa pun cate un usturoi, un hrean, un leustean si un conduras sub fiecare pom.

    O alta buruiana a viitorului este stirul, foarte usor de obtinut dar pe nedrept desconsiderat. Se poate folosi ca si spanacul in alimentatie
    Cu stima,

    George Atanasoaie

    Reply
  • 11/06/2011 at 7:32 pm
    Permalink

    Florin, imi aminteste de ce spune Toby Hemenway in „Seeing the garden in the jungle” – in padurea tropicala bastinasii cultivau in cicluri de 20-30 de ani fiecare incepand cu un incendiu dupa care puneau fructiferi mici impreuna cu cereale, dupa o vreme legume in loc de cereale s.a.m.d. pana se ajungea la padure de pomi buni de mancat care la batranete e din nou arsa, s.a.m.d.

    http://tobyhemenway.com/beyondwilderness.html

    Reply
  • 22/06/2011 at 8:06 pm
    Permalink

    Cerealele (care sunt cam toate anuale) înseamnă carbohidrați din plin, care înseamnă o sursă de energie mai mult decât necesară dacă ai de gând să cucerești lumea.

    Reply
  • 23/06/2011 at 2:03 pm
    Permalink

    Sa „cuceresti” lumea? Da’ de ce, esti in razboi cu ea? Si dupa ce-o cuceresti ce faci, o violezi, ii dai foc, darami totul pana nu ramane piatra peste piatra?

    Reply
  • 23/06/2011 at 2:20 pm
    Permalink

    Vrea sa spuna ca in lipsa cerealelor nu poti avea culturi/civilizatii prea expansive.

    Reply
  • 23/06/2011 at 2:24 pm
    Permalink

    Porumbul (ca asta era cereala in americi) era cultivat si in sisteme sustenabile, mai putin intensiv, cel putin in sistemul descris de Hemenway dintr-un ciclu de zeci de ani porumb se pune doar o parte – cativa ani – si oricum in policultura cu perene.
    @Gab, citeste articolul.

    Reply
  • 23/06/2011 at 5:21 pm
    Permalink

    Eu stiu ce-a vrut sa spuna. Si stiu ca l-a citit si pe Quinn. Insa a spus-o prost. Foarte prost. Semn ca oricat de constient ai fi de tarele culturii din care provii, e foarte-foarte greu sa te dezbari de ea.

    N-am nimic impotriva cerealelor. Cred ca orice merita cultivat, categoric. Si cred ca si cerealele pot fi cultivate in sisteme sustenabile. Cata vreme nu contituie baza alimentatiei, totul e ok.

    Reply
  • 24/06/2011 at 6:44 am
    Permalink

    Cezar, nici eu n-am nimic împotriva cerealelor. Doar există aici dinaintea noastră și probabil că vor exista și după noi. Iar dacă tot sunt pe aici, de ce să nu le mai și mâncăm?

    Radu, nu înțeleg de ce am spus-o așa de prost.

    Reply
  • 24/06/2011 at 9:03 am
    Permalink

    Cred ca Radu era ala care nu avea nimic impotriva cerealelor. Normal ca nu pot avea ceva impotriva cerealelor cum nu pot avea nimic impotriva… rechinilor sau serpilor cu clopotei 😉
    E vorba de consecintele modului in care au fost folosite.

    Oricum a fost necesar carbune si petrol pentru a cuceri cu adevarat lumea.

    Reply
  • 24/06/2011 at 9:50 am
    Permalink

    Draga Gabi,

    este totusi destul de simplu sa-ti dai seama de ce „ai spus-o asa de prost”. Pentru ca n-ai gandit. Asta nu inseamna ca tu insuti ai fi prost, sau ca starea de negandire te-ar caracteriza ineluctabil. Numai ca traim intr-un tip de civilizatie care incurajeaza comportamentul automat, nereflectat, superficialitatea si lejeritatea. Cadem cu totii, vai, atat de des in aceste capcane.

    Ti-am vizitat site-ul, si o voi mai face :-)

    Reply
  • 24/06/2011 at 10:19 am
    Permalink

    Bun, am mai obținut o informație importantă: am spus-o prost pentru că n-am gândit. Ai avea chef să dai mai multe detalii?

    Oare n-am gândit când am spus că de obicei cerealele sunt plante anuale?

    Sau n-am gândit când am spus că în principiu cerealele conțin mulți carbohidrați?

    Sau poate că n-am gândit când am spus că în general carbohidrații reprezintă o importantă sursă de energie?

    Ori poate n-am gândit când am spus că este nevoie de cât mai multă energie pentru a cuceri lumea?

    Te rog, arată-mi unde greșesc.

    Reply
  • 24/06/2011 at 11:46 am
    Permalink

    In mod evident, niciuna dintre afirmatiile tale despre cereale nu sunt intrinsec false. Singura „scapare” a fost atunci cand ai vorbit de cucerirea lumii. De aici, esti suficient de informat tu insuti incat sa nu fie nevoie sa mai adaug eu nimic.

    Sunt convins ca nu ti-ai propus niciodata scopul odios al cuceririi lumii. Sunt sigur ca stii foarte bine ca fantezia controlului absolut, care bantuie cultura noastra, este de natura maladiva si-i transforma pe cei care o poarta mai departe in victimele ei. Insa pur si simplu ti-a scapat.

    Reply
  • 24/06/2011 at 12:14 pm
    Permalink

    În continuare nu înțeleg de ce este o scăpare.

    Ca să fac un rezumat, afirmația despre care vorbim este „pentru a cuceri lumea ai nevoie de cât mai multă energie”.

    N-am spus că eu vreau asta, am spus doar că e valabil pentru cineva care ar vrea.

    Să înțeleg că din confuzia asta provine toată discuția?

    Reply
  • 24/06/2011 at 12:43 pm
    Permalink

    Tehnic vorbind, n-ai spus ca TU vrei sa cuceresti lumea. Ai folosit insa ceea ce in gramatica se numeste „persoana a II-a generica”. Exact ca in propozitia: „Daca ai un revolver, simti nevoia sa-l folosesti”.

    Persoana a II-a generica e o categorie gramaticala difuza, care presupune o participare multipla, insa neclara in sine. Poate fi vorba concret despre „noi”, „lumea” sau „voi”. Exact cam ce face pronumele „On” din franceza. Uneori vorbitorul se include pe el, alteori nu. Depinde de loc. Contextele mai generoase lamuresc. Constructiile lapidare nu.

    Deci de aici a pornit totul.

    Reply
  • 24/06/2011 at 1:33 pm
    Permalink

    Și totuși spuneai că știi despre viziunea mea asupra lumii.

    Dacă din contextul gramatical se înțelege că uneori vorbitorul se include, alteori nu, ai fi putut să presupui că nu mă includ.

    Reply
  • 24/06/2011 at 1:48 pm
    Permalink

    Fireste, as fi putut presupune. Insa cand am scris primul comentariu la intrebarea ta, citisem doar 10 pagini din Daniel Quinn. Cand am scris al doilea, eram deja la jumatatea cartii. Acum mai am vreo 3 pagini. Asadar, in timpul discutiei noastre eu personal am facut saltul de la ignorarea viziunii tale la creionarea ei, fie si partiala :-)

    Reply
  • 24/06/2011 at 2:15 pm
    Permalink

    Ahaaa! :) Dar repede citești.

    Acum totul capătă sens.

    Am mai fost uneori criticat că sunt prea subtil. Presupun că asta ar trebui să-mi fie învățătură de minte. Dar dacă te-a făcut să citești Daniel Quinn, poate că este un lucru bun :)

    Presupun că Ishmael ai citit, nu? Ce părere ai?

    Reply
  • 24/06/2011 at 2:17 pm
    Permalink

    Cam asta facem cu lumea vie, nu? Ca să te citez, „o violăm, îi dăm foc, dărâmăm totul, până când nu mai rămâne piatră peste piatră”.

    Reply
  • 24/06/2011 at 3:17 pm
    Permalink

    Eu zic ca, dimpotriva, citesc relativ greoi. Notez mult si adesea scriu despre ceea ce citesc, iar toate astea nu fac decat sa incetineasca lucrurile. Mai scriu din cand in cand recenzii pe http://www.constiinte.ro

    Ishmael e o carte partial corecta, care in plus izbuteste performata de a porni de la niste premise gresite, ajungand paradoxal la rezultate corecte. Sau aproape corecte.

    Toata varza cu evolutionismul putea lipsi. De fapt, e balast negativ. Plus ideea ca omul va mai evolua. Nu, realitatea e ca nimeni n-a evoluat de nicaieri, totul e creationism, exista Dumnezeu, sau Allah, sau Buddha, sau zei, nu conteaza cum spunem, exista un Principiu Universal din care toate s-au desfasurat. In aceeasi scriere nu poti concilia evolutionismul cu ideea unei Inteligente Absolute. Pur si simplu se exclud reciproc.

    Paradigma Takeri vs. Leaveri este in buna masura corecta. Si scrierile sacre ale hinduismului spun clar ca inainte de impartirea oamenilor in caste a exista o umanitate care progresa spiritual aproape fara nici un efort, care nu avea nevoie de conducere politica, nici de preoti, pentru simplul motiv ca toti membrii ei, numiti Hamsa, erau concomitent si brahmani, si razboinici, si negustori, si servitori.

    Deci, da, toate religiile Takerilor sunt forme disperate de salvare a ceea ce se mai poate salva, insa net inferioare varstei de aur a umanitatii, in care nu existau religii, insa nu inseamna ca religiile sunt rele, sunt de fapt formidabil de bune, insa candva n-a fost nevoie de ele. Dar trebuie sa fim realisti, traim in alte coordonate ciclice, daca ne prefacem ca n-avem nevoie de o religie, asta nu inseamna ca scapam automat de nevoia autentica pe care o religie o poate implini.

    Ce sa-ti mai zic? Tot ce spune despre Takeri este corect. Nebunia controlului absolut ne va omora. Daca nu iesim, daca nu evadam din cultura asta ucigasa, daca nu invatam sa pretuim copacii, si plantele, si aerul curat, si apa buna, cataclismul tehnologic ne va zdrobi ca pe niste furnici ce suntem.

    Aa, si inca ceva. Exegeza Cain (sedentarul) care il omoara pe Abel (nomadul) este si ea corecta. In anii 40 ai secolului XX, intr-o lucrare formidabila numita „Domnia cantitatii si semnele vremurilor” o expune Rene Guenon intr-un capitol numit, cum altfel? Cain si Abel.

    Si-ar mai fi de spus. Poate ma adun intr-o recenzie. Zilele astea. Cartea e ok, pacat ca are gunoaie prin ea. Dar merita citita, si merita mai ales reflectata

    P.S. Cam asta facem cu lumea vie, o violam, ii dam foc, daramam totul…

    Reply
  • 24/06/2011 at 4:08 pm
    Permalink

    OK, merci pentru dialog. Poate-l continuăm pe alte meleaguri, că aici deja am trecut demult în off-topic. Nu știu cât ne mai suportă Florin :)

    Dacă ești pasionat de religii, poate cartea The Story of B a lui Daniel Quinn îți va părea mai interesantă.

    Reply
  • 24/06/2011 at 8:57 pm
    Permalink

    Salut Radu. Observ ca esti foarte vehement. Uneori e bine, alteori nu e bine, pentru ca vehementa poate duce la discutii aprinse si la resentimente, competitie si stricarea unor prietenii, atunci cand ai putea de fapt sa cooperezi, sa dialoghezi, sa gasesti compromisuri si cai de mijloc.

    Spui asa:
    „trebuie sa fim realisti, traim in alte coordonate ciclice, daca ne prefacem ca n-avem nevoie de o religie, asta nu inseamna ca scapam automat de nevoia autentica pe care o religie o poate implini.”
    Da, probabil exista multa lume care are o „nevoie autentica”, ce poate fi satisfacuta doar de religie. La fel de adevarat este ca exista tot mai multa lume care nu are aceasta „nevoie autentica” sau care gaseste alte cai de satisfacere a ei. Ceea ce gasesc eu remarcabil este faptul ca pornind de pe pozitii antagonice, si unii si altii ajung la filosofii de viata asemanatoare. Nu e asta minunat? De ce oare nu putem sa acceptam ca exista si alti oameni care gandesc altfel? Care nu il vad si nu simt nevoia niciunui zeu sau dumnezeu, dar totusi traiesc dupa aceleasi pricipii morale ca si cei care simt nevoia sa i se inchine lui Dumnezeu, Allah, Buda, etc.

    Spunand: „In aceeasi scriere nu poti concilia evolutionismul cu ideea unei Inteligente Absolute. Pur si simplu se exclud reciproc.” Adopti o pozitie ireconciliabila si fara sa iti dai seama iti excluzi sau iti condamni propria credinta sau religie. De ce? Pentru ca in favoarea teoriei evolutiei speciilor, exista o multime de dovezi concrete si convergente.
    Nu ar fi oare mult mai bine sa presupui ca insasi actul creatiei s-a desfasurat asa cum au descoperit cercetatorii? Nu mergem tocmai la Big Bang, pentru ca nimeni nu stie cum si ce a fost, sunt doar presupuneri. Nici despre cum au aparut primele forme de viata pe pamant nu stim mare lucru, teoria evolutiei nu vorbeste nici despre Big Bang si nici despre abiogeneza, sunt alte discipline care se ocupa de ele. Teoria evolutiei speciilor vorbeste despre cum a evoluat viata dintr-un stramos comun, o celula, o simpla bacterie care a dat nastere unor organisme multicelulare, apoi plante, insecte si pesti, apoi amfibii si reptile, dinozauri si mamifere. Este daca vrei, un fel de arbore genealogic, al meu, al tau, al rosiei din gradina, a pomului din padure, al oricarei fiinte vii de pe planeta asta. De ce sa te simti atacat in credinta ta de aceste evidente? Nu ar fi credinta ta mai implinita daca ai stii ca acea Inteligenta Absoluta sau acel Principiu Universal despre care crezi ca exista, a ales aceasta modalitate de a te crea pe tine? Te deranjeaza cu ceva faptul ca undeva in trecutul indepartat, in urma cu 5-6 milioane de ani stramosii tai si ai mei, inca mai traiau in copaci si semanau destul de mult cu cimpanzeii? Te simti mai putin om daca sii ca te inrudesti undeva in trecutul indepartat cu maimutele, sobolanii, porcii, furnicile sau pestii?
    Traim cu totii pe acest pamant si oameni, si animale, si plante, si microbi, iar munca din ultimii 200 de ani a oamenilor de stiinta a demonstrat ca suntem cu totii inruditi, ca ne tragem din acelasi stramos comun, cu totii. De ce ar fi ideea asta un gunoi? De ce nu s-ar putea mula credinta ta pe noua realitate?

    Reply
  • 25/06/2011 at 4:19 am
    Permalink

    Salut, shareconomy. Observ ca faci confuzia intre vehementa si rigoare. E dreptul tau. Se poarta cool-itudinea, atitudinile transante s-au demodat. Admit ca ai dreptate atunci cand consideri ca oamenii care au idei solide sunt antipatici. Cei mai simpatici tipi pe care i-am intalnit in viata mea erau de altfel intr-o remarcabila absenta de idei. Iar cei mai buni prieteni ai tuturor sunt, dupa cum se stie, alcoolistii.

    Lasand deoparte intepaturile, imi cer scuze ca nu sunt cool. Si, crede-ma, sunt prea batran ca sa-mi mai pese, sau ca sa-ti promit ca ma schimb. Imi conduc viata conform principiului ca ceea ce exista in textele sacre are valoare ontologica, restul fiind simple veleitati. Iar doctrina evolutionista, care este o doctrina parareligioasa, in sensul ca cere aderenta credintei, neaducand nici o dovada in sprijinul ei, nu are temei in nici o scriptura. Nu o ilustreaza nici Biblia, nici Vedele, nici Coranul, nimic.

    Sunt de acord cu tine ca exista o anumita ordine in Creatie, de la simplu la complex. Ca Dumnezeu a creat mai intai oceanul, si apoi pamantul, mai intai amiba, si apoi rinocerul, iar abia la urma omul. Dar ordinea creatiei nu este evolutionism. Sunt de acord cu tine ca ma inrudesc, prin Creator, si cu rosia, si cu porcul, si cu floarea-soarelui. Dar stramosul meu a fost in Paradis, unde era perfect biped, nu se plimba in copaci batandu-se cu pumnii in piept ca sa i se auda sunetul vocii mai cristalin.

    Pana la urma, nu e rost de disputa aici. Poate ca e strict o problema de optiune. Nu vad contradictii sau conflicte intre textele sacre si permacultura, nici nu exista. Insa nu poti concomitent sa fii si evolutionist si creationist, cum nu poti sa virezi concomitent si la stanga si la dreapta. Ideile nu sunt induratoare, ideile se exclud reciproc. De fapt, ca sa fiu mai riguros, exista idei si pseudo-idei.

    Oamenii, da, se pot impaca. Nu inseamna ca cine nu considera ceea ce cred eu ca e bine trebuie lapidat, sau ostracizat, sau trimis la colt. Ne putem intalni in jurul unor pasiuni comune, ne putem creste unul pe celalalt, avem ce invata unul de la altul. Asta nu inseamna ca facem o varza din tot.

    Reply
  • 25/06/2011 at 8:20 am
    Permalink

    shareconomy, știai că în abiogeneză, pe lângă teoria clasică a strămoșului comun, câștigă în ultima vreme teren o altă teorie, cea a seturilor autocatalizatoare?

    Ea e foarte mult în spiritul cooperări, în vreme ce teoria clasică tinde să privească mai mult din perspectiva competiției.

    Am scris despre asta aici acum vreun an.

    Reply
  • 25/06/2011 at 9:25 am
    Permalink

    In mod evident, modelele societare bazate pe cooperare sunt superioare celor bazate pe competitie. Scopul modernitatii (to be number 1) este sinonim razboiului permanent, iar imperativele rentabilitatii si performantei inseamna razboi fara reguli. Prin comparatie, in societatile traditionale exista atat de multe reguli in raport cu practicile belicoase incat, mai in gluma, mai in serios, in Evul Mediu era foarte greu sa te intalnesti cu inamicul intr-o batalie ca lumea (stiu ca, printr-o eroare optica explicabila, manualele de istorie tind sa sugereze cu totul altceva, dar cu toate astea am dreptate).

    O chestie care m-a uimit, in urma cu cativa ani, in niste lecturi despre omul preistoric. S-au descoperit oseminte ale unor oameni care nu puteau vana, nu puteau cultiva plante, nu puteau nici culege fructe din natura, pentru ca erau estropiati, sau handicapati, sau invalizi in urma unor accidente. Cu toate acestea, acesti oameni „inutili” au trait atat cat viata le-a permis, ocrotiti de cooperarea tribala. Stiu, e greu de crezut, dar oamenii preistorici n-aveau nici un motiv sa invidieze societatea de azi.

    Reply
  • 26/06/2011 at 12:27 am
    Permalink

    Radu Iliescu, spui:

    „Cartea e ok, pacat ca are gunoaie prin ea.”
    Doar o obiecție care merită să o menționez am.

    Tu crezi în niște lucruri. Eu am cu totul altă părere decât tine. Cu toate astea nu spun că ce crezi tu sunt gunoaie. Mi se pare lipsă de respect pentru interlocutor să faci o asemenea afirmație, și sincer, dacă era pe un forum de fotbaliști poate că mă așteptam la asta, dar nu pe un blog în care discutăm despre permacultură și conceptele care vin la pachet cu permacultura: respect pentru lumea vie și implicit pentru *oameni*- măcar oamenii din apropierea ta.

    Scuze pentru offtopic, îmi dau seama că s-au cam încins spiritele, ceea ce de altfel e foarte frumos :)

    Reply
  • 26/06/2011 at 12:54 am
    Permalink

    „Radu Iliescu says:
    23/06/2011 at 2:03 pm

    Sa “cuceresti” lumea? Da’ de ce, esti in razboi cu ea?”

    Uitându-mă pe blogul tău, mi se face părul măciucă (poate să fie de vină doar ora târzie din noapte?) când văd citatul:

    „Gâştele au doi duşmani: şobolanii şi vulpile. Cu ei trebuie să fim fără milă.(!!!!) Nu pot coexista cu fermierul. ”

    …Nu… nu vrem să cucerim natura în lupta noastră pentru a fi self-sufficient și independenți..

    Unele specii sunt mai bune decât altele (?!). Unele merită să trăiască și altele nu (?!). Noi suntem un fel de zei care decid care trăiește și care moare (?!). Cum rămâne cu sacralitatea a tot ce există?

    Dar de…

    Reply
  • 26/06/2011 at 3:58 am
    Permalink

    @ Irina,

    afirmatia despre vulpi si sobolani provine din textul lui John Seymour. Tu ai pescuit-o dintr-o „nota de lectura”, care in principiu nu e un textulet in care ma exprim eu, ci eu un parcurs de cititor, in care parerile expuse sunt cele ale autorului citit.

    Intamplator insa, si eu cred ca vulpile si sobolanii n-au ce cauta pe pamantul meu. Acum am in casa o invazie de furnici, personal le ador, dar cred ca n-au ce cauta in casa mea. Le tratez cu menta, si constat ca merge, furnicile detesta menta.

    N-am zis ca vulpile si sobolanii nu merita sa traiasca, insa nu cred ca putem imparti aceeasi bucata de pamant. Pot trai, fireste, insa din alte resurse decat cele pe care le prelucrez eu. Cata vreme nu mi-am propus sa cuceresc pamantul, totul e ok. Totusi, daca voi face o padure, si sper sa fac, n-am sa verific fiecare radacina de copac sa vad daca exista acolo o vulpe, sau un sobolan. Promit sa-i primesc cu generozitate.

    Sacralitatea a tot ceea ce exista e indubitabila. Orice text sacru ti-o va confirma. Asta nu inseamna ca la un anumit etaj, acela in care evoluam cand mulgem vaca sau culegem cirese, nu exista situatii conflictuale, sau periculoase, sau pline de asperitati. Intrebarea ta, foarte deschisa, imi aminteste de un invatator buddhist care-i predica regelui ca totul e iluzie. Iar intr-o zi regele a gasit cu cale sa-l ironizeze pe invatatorul care se ferise din calea unui elefant furios. „E adevarat ca totul este iluzie, i-a raspuns invatatorul, insa mi-a fost teama ca iluzia elefantului sa nu striveasca iluzia care sunt eu”.

    Da, e adevarat ca vulpile si sobolanii sunt sacri. Dar asta nu e motiv sa le deschidem usa larg la poiata cu gaini. Daca ne vor fura cate un puisor din cand in cand, si o vor face!, zicem „De-amar!”, dar construim adaposturi inteligente, ne cumparam o pereche de Fox Terrieri, veghem sa avem un gard viu din gladite in regula… Nu facem din asta subiect de isterie, dar nu ne lasam nici invadati de paduchi si purici. Care si ei sunt sacri, a propos.

    Reply
  • 27/06/2011 at 11:49 am
    Permalink

    Mama mia ce varza a iesit! Am apucat sa citesc comentariile pe masura ce erau postate, insa nu stiam ce sa raspund la parantezele ce s-au deschis pe parcurs complet off-topic. Sunt curios ce ar iesi daca post-ul ar fi fost unul mai controversat…

    Sunt deacord cu ce a scris Doru (aka Shareeconomy) si cred ca a zis in mare cam ce ma batea pe mine gandul sa scriu. Toata tevatura a pornit de la simplu fapt ca Mircea (aka blimpyway) a mentionat el cerealele care ar fi facut parte din cultura unor aborigeni din Americi intr-un anume fel.

    Ca privitor mi se pare ca si Gab si Radu au exagerat putin, iar clar partea cu „unele gunoaie” despre unele pareri regasite in Ishmael a lui Radu mi s-a parut putin exagerata. Acum putem sa purtam discutii despre ce crede fiecare (as prefera nu la topicul acesta), insa cred ca nu e cazul sa aruncam cu noroi in ceea ce cred unii sau altii, mi se pare un comportament putin deplasat pt „mediul” in care ne aflam. Nici eu nu sunt deacord cu multe lucrui pe care le-a afirmat Radu, insa nu mi se pare ca ar trebui sa le cataloghez in vreun registru, cu atat mai mult unu josnic. Fiecare a trecut printr-o suma de experiete care l-au modelat intr-un fel sau altul, insa mi se pare destul de periculos cand aud pe cineva afirmand cu tarie ca are in posesie „adevarul”, consider ca cel mai indicat ar fi sa se afirme „parerea mea” sau „uite eu am citit, am facut si am dres si am ajuns la concluzia asta”.

    Acestea fiind spuse as prefera sa se discute referitor la topic in continuare sau daca nu se poate folosi forumul. Orice comentariu ulterior care va fi postat aici off topic il voi sterge.

    Reply
  • 27/06/2011 at 8:02 pm
    Permalink

    scuze ca ma bag, dar blimpyway nu e mircea, e cezar.

    Radu, te asigur ca raspunsul lui Gab legat de efectele cerealelor nu a fost nici negandit si nici nu se proiecta pe sine (inconstient sau automat cum zici) in postura de „cuceritor al lumii”.

    Poate raspunsul lui a fost putin defazat de subiectul initial, ascunzand o poteca discordiana ce se pare ca duce rapid la controverse legate de agricultura, religie si evolutie.

    ––––––––––

    altfel de acord cu Florin ca ar fi util – cel putin aici pe site-ul despre permacultura – sa fim mai putin carcotasi cu viziunea celui cu care discutam.
    Daca ajungem la „ideologii” sa ne amintim in primul rand de permacultura ca mod de a stabilii relatii corecte cu lumea vie. Poate fi un loc de intelegere cu cei ce suntem „destinati” sa avem neintelegeri

    ––––––

    Ramanand in topic cred ca e posibila cresterea ponderei de plante perene fara a exclude anualele. Nu ma vad fara rosii, dovleci, porumb, ardei, etc.. Totul e sa nu fim complet dependenti de unele sau altele si sa reducem cat mai mult munca. Eu ma vad cu gradina de anuale, de dimensiuni mici, max 50-60 mp incluzand un solar 12-20mp, asa cum a fost descris pe alt topic – izolat pe nord, cu acumulare de caldura solara in (sub)sol si eventual cu compostor si poate chiar cotete de animale la adapostul sau – compostorul si animalele ar suplini caldura si ar furniza CO2 plantelor.

    cezar

    Reply
    • 27/06/2011 at 8:06 pm
      Permalink

      Scuze de confuzie Cezar! Si total de acord cu remarca ta legata de diminuarea plantelor anuale.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *