Cultivatorul manual cu tăiere plană a lui Fokin

Vreau să vă prezint un instrument, miraculos dea dreptul, pentru grădinăritul pe spaţii mici şi medii. Se numeşte cultivatorul (prăşitoarea) Fokin. Este o invenţie a unui pensionar şi grădinar amator rus. Invenţia a apărut prin anii 90. Şi de atunci devine tot mai populară printre grădinarii ce aplică permacultura în grădinărit.

Ca tot omul instruit (am în spate o facultate terminată, drept că la medicină veterinar, dar de tot biologică) am început de la lucruri mai complicate. În pasiunea mea faţă de agricultură, căutam metode moderne de lucrare a solului şi astfel mi-am luat un motocultivator. Utilajul s-a dovedit a fi nu tocmai util, graţie faptului că solul de pe terenul nostru este lutos şi dacă ai scăpat momentul când umiditatea este optimă, nu-l mai poţi desfunda.

Am mai citit ceva literatură dedicată grădinăritului şi astfel am aflat că solul cere o cu totul altfel de abordare. În una din cărţi am aflat despre cultivatorul manual, pre numele de autor ploskorez. Meşter care să-mi confecţioneze instrumentul după imaginea foto din carte nu am găsit, dar spre bucuria mea şi a soţiei vre-o doi ani în urmă l-am găsit în vânzare. Şi astfel de la compus am ajuns la simplu. Motocultivatorul stă abandonat, aşteaptă zile mai bune când va deveni un motocărucior sau o motopresă, graţie reductorului său.

În prezent lucrez solul cu plăcere şi mândrie (datorită poziţiei verticale pe care o adopţi în timpul lucrului). După manipularea acestui instrument, la sfârşitul zilei te simţi om şi nu rob al lotului tău de grădină. Te dor mai mult bicepşii şi nu toţi muşchii corpului ca după sapă sau hârleţ.

Mai jos vă aduc în traducere două din articolele autorului.

Luând în mâini hârlețul gândește-te: nu prea adânc sapi?

„Ascuțiți corect hârlețul?” un astfel de articol mi-a dat imboldul pentru prima raționalizare pe lotul meu de teren. L-am ascuțit din nou pe partea din fața și pe neașteptate am început să sap mai ușor. A avut loc această întâmplare 30 ani în urmă. Conform tradiției săpam adânc. Făceam bătături și spatele nu mi se dezdoia. Dar întrebarea „Procedez corect?” nu a apărut până nu am citit articolul despre T. S. Malţev (Т. С. Мальцев) și plugul său pentru arătura plană. Se scria: „Sunt cheltuielile de energie mai mici faţă de arat”, „solul se simte mai bine”, „productivitatea este mai înaltă”. Rezultatul se datora faptului că solul se prelucra fără întoarcerea brazdei. Am calculat pe cei şase ari ai mei răstorn 120 m3 de sol sau 200-300 tone. Să-ţi ieşi din minţi nu alta. Iată unde ar fi util un astfel de utilaj… Pentru utilizare manuală! Căutarea unui astfel de instrument a durat mult timp. Am executat zeci de modele, începând cu un pluguşor cu tracţiune umană. Toate nesatisfăcându-mă. Revelaţia mi-a venit după un atac de cord, când săpatul a devenit imposibil chiar şi cu hârleţul ascuţit corect. Cultivatorul (praşitoarea) manual cu tăiere plană (în original ”ручной плоскорез”) a fost testat în aşezarea Muromţevo, regiunea Vladimir timp de 7 ani. Construcţia lui a fost recunoscută drept invenţie (patenta РФ N2040133). Întreprinderile locale s-au apucat să producă aproape pentru o jumătate de Rusie. Una din ele a primit şi o diplomă la o expoziţie din Moscova. Se gândesc să participe şi la cea din Berlin… Instrumentul mi-a întrecut toate aşteptările. Mă gândeam să înlocuiesc hârleţul, dar în schimb am primit o unealtă universală. Fără ajustări suplimentare îndeplineşte funcţia de cultivator, hârleţ, sapă, greblă, brăzdar, furcă… şi coasă. Cu ajutorul cultivatorului şi a unei tehnologii inedite pregătesc solul pentru semănat cu formarea brazdelor atât de rapid (şi asta după infarctul miocardic), că soţia nu reuşeşte să semene morcovul şi să planteze bulbii de ceapă. Încep prăşitul şi cu trosnet se smulg buruienile. Aranjarea unei vetre durează cinci minute. În general cu ajutorul cultivatorului îndeplinesc 20 de lucrări pe lângă casă – începând cu formarea vetrelor şi terminând cu tăierea stolonilor la fragi şi zmeură. La cei 6 ari am mai adăogat 20 apoi încă 15. Am observat că a crescut activitatea biologică a solului, roada se coace mai devreme. Au apărut probleme cu gunoiul de grajd, deoarece am început să cultiv îngrășăminte organice prin cultura următoare, chiar şi după cartofi. Conform tradiţiei cultivam solul cât mai adânc posibil. Iar de curând (citind) am găsit un principiu nou, cum (a câta oară) să-ţi uşurezi prelucrarea solului. În lucrarea lui I. E. Ovsinski ”Noul sistem de prelucrare a solului” (n. – în original И. Е. Овсинский „Новая система земледелия”, Киев, 1899 г.) în baza multiplelor experienţe ale diferitor savanţi a fost demonstrat că solul nu trebuie lucrat mai adânc de 2 ţoli (aprox. 5 cm). Reiese că şi cu ajutorul cultivatorului manual trebuie păstrată aceeaşi adâncime?! De un astfel de efort este apt şi un copil. Citim: ”…deja aratul la 4-5 ţoli adâncime distruge reţeaua de canalicule şi prin aceasta îngreuiază dezvoltarea rădăcinilor…”, ”…arătura de 2 ţoli adâncime induce îmbunătăţirea rapidă a solului la o adâncime considerabilă…”, ”…renumitul Krupp cu obuzele sale militare nu a adus atâtea prejudicii omenirii, câte a adus uzina de producere a plugurilor pentru arul adânc…”. Folosea Ovsinski, în loc de plug, păşitoarea (cultivatorul plan!) pentru cal şi avea roade bune, chiar şi în condiţiile de secetă din anii 1895-1897, când pe terenurile arate umiditatea din sol a fost compromisă definitiv. Aprofundându-mă în text, scris o sută de ani în urmă, a observat că experienţa mea de 7 ani de lucru cu instrumentul meu (sistematizat mai jos) întru totul armonizează cu ”Noul sistem de prelucrare a solului”. Un exemplu elocvent, pentru cartof eu întotdeauna lucram solul cât mai adânc posibil, la 6-7 ţoli. Roada se forma mai bună decât pe terenurile arate, dar cu puţin. Dar iată ceapa, usturoiul, ridichea de iarnă şi în special morcovul se deosebeau printr-un spor considerabil al roadei. Iar acum am înţeles din ce cauză – pentru aceste culturi solul îl lucram mai în grabă, neglijent, nu mai adânc de 2 ţoli. ”Noul sistem de prelucrare a solului” a lui Ovsinski are mai mult de 100 ani. Să plecăm capul faţă de înţelepciunea plecată în veşnicie. Acest principiu de lucrare a solului are rădăcini adânci, foarte adânci. Arheologii au stabilit: în străvechiul stat al sumerienilor (veacul XXX î. e. n.) căpătau grâu şi orz câte 250-300 q de la un ha. În prezent 50 q constituie aproape un record. Care este secretul grânarilor sumerieni? Cu cât e mai simplu, cu atât este mai genial – nu era cu ce de prelucrat solul în adâncime şi se primea de la sine nu mai puţin de doi ţoli. Şi pentru alimentaţie erau necesare numai spicele paiele rămânând pe lot. Dar câte paie dintr-o asemenea roadă mergeau ca îngrăşământ pentru anul următor?! Indiferent de faptul, că vorbim despre graminee, secretul recoltei bogate este caracteristic întregii împărăţii vegetale.

Fiţi pe fază

Nu violaţi solul în zadar. Cultivatorul inventat de mine este executat din oţel călit corespunzător, cu indici optimi ale construcţiei. Pe scurt voi povesti despre modelele lui. Cultivatorul pentru lucrarea generală a solului (РПОФ-1) are în set o lamă alungită (de 20 cm) cu suport mare, coadă (dreptunghiulară în secţiune) şi două şuruburi. Cultivatorul pentru prăşit şi afânat între rânduri (РПОФ-2) are lama mai scurtă (10 cm). Instrumentul se poate adapta la necesităţile individuale ale fiecăruia. Cultivatorul ”adaptat” permite minimizarea considerabilă a efortului fizic chiar şi aşa nu prea pronunţat la lucrarea mai adâncă a solului, afânare şi muşuroire. Ce fel de instrumente poate înlocui cultivatorul? Luaţi în mână coada ca pe greblă, puneţi lama cu partea lată pe sol. Aveţi în faţă o sapă uşoară, coasă şi ”greblă” cu un singur dinte care funcţionează în plan orizontal. Rotiţi coada în mâini astfel, ca lama să intre în sol cu capătul îngust sub un unghi de până la 60 grade. Concomitent efortul de scufundare a lamei în sol devine mai mic, ceea ce permite de a executa operaţiunile pe solul îndesat şi bătătorit. Si în primul şi în cel de al doilea caz poate fi folosită metoda de cosire, ceea ce uşurează considerabil lucrul. Rotiţi coada în palme astfel, ca lama să intre în sol cu capătul îngust sub unghi de 60-90 grade. Aveţi în faţă un pluguşor, o cazma, o săpăligă sau o ”furcă” cu un singur corn. Atunci, când se afânează solul pe orizontală, trebuie de urmărit, ca acesta să rămână afânat pe loc. Astfel se lucrează răzoarele nesemănate, precum şi între rândurile de culturi. Cu ajutorul cultivatorului eu cosesc buruienile, puieţii de zmeură, frunzele de fagi, iarba… Se poate de enumerat încă zeci de operaţiuni, pe care vă va ajuta să le executaţi acest instrument neobişnuit.

Unealta pare fi simplă la execuție pentru un meşter bun. Elementul cheie constă în formă şi în călire: să nu fie prea tare ca pentru coasă, dar totodată să rămână destul de dur.

Iată şi schiţa ei:

Dimensiunile sunt luate de pe mostra de la uzină şi pot varia puţin (lungimea lamei orizontale şi lăţimea). Lucrul cel mai important constă în păstrarea unghiurilor de îndoire. Prima îndoiturătrebuie să fie mai rotunjită cu un unghi de 95-105°, celelalte două aproximativ 110-130°. Dimensiunile sunt date pentru cultivatorul mare. Pentru cel mic lăţimea semifabricatului se va micşora până la 25 mm, se vor face 2 găuri în loc de 3 (adică, în partea de sus a braţului de prindere în loc de cele două găuri alăturate se va sfredeli una), lungimea lamei se va scurta până la 10-12 cm (în loc de 17-20) şi proporţional se vor modifica dimensiunile de îngustare. Poate această schiţă şi încalcă drepturile autorului, dar informaţia trebuie să se afle în circulaţie liberă. Cu atât mai mult dacă faci obiectul pentru tine şi nu pentru vânzare.

Îndoiturile după cum urmează:

Prima

A doua

Şi a treia

Şi aşpectul de pe cealaltă parte:

Coada se execută din lemn dur dar uşor, în formă dreptungiulară. Dimensiunile sunt de 20x50x1500 mm. Marginile se vor rotunji niţel. În capătul de jos se fac două găuri: cea de sus pe centru, iar cea de jos deplasată spre marginea din stânga. Cele două găuri de sus de pe braţul de fixare al cultivatorului servesc la alegerea unghiului optim în mod individual.

Lama se ascute pe ambele părţi (inclusiv şi curburile) la 45 grade  şi în vârf  la 30 grade pe partea din afară.

P. S. Pentru toţi cei, ce doresc să-şi procure un astfel de instrument pot să încerce acest lucru de aici: http://cluboz.ru/shop/index.php?ukey=pricelist

Acesta este un club rusesc de permacultură, aici puteţi găsi multe lucruri interesante. Cei drept saitul este numai în rusă, dar puteţi traduce pagin cu ajutorul google, sau alte instrumente online. Succese tuturor.


40 thoughts on “Cultivatorul manual cu tăiere plană a lui Fokin

  • 22/05/2011 at 7:37 am
    Permalink

    Scopul meu a fost de a da un imbold gândirii neordinare. Ca să primeşti un răspuns corect este suficient să-ţi pui întrebarea de ce se procedează asfel sau altfel şi răspunsul vine de la sine.
    Iar cu timpul începem să înţelegem că viaţa nu este o dogmă ci ceva mult mai interesant.

    Reply
  • 23/05/2011 at 5:06 am
    Permalink

    Ok, unde gasim un mester sa faureasca aceste instrumente de lucru ?

    Reply
  • 23/05/2011 at 11:47 am
    Permalink

    In Iasi se deruleaza targul „mestesukari”. Am trecut pe acolo acum cateva saptamanani, iar „prezentatoarea” mi-a spus ca tiganii de acolo pot executa orice la comanda – poate ca e o varianta care merge.

    Reply
    • 24/05/2011 at 4:30 pm
      Permalink

      si mestesukarii astia au email sau telefon?

      Reply
  • 24/05/2011 at 9:17 am
    Permalink

    Buna Artur,

    Foarte interesanta si multifunctionala unealta asta. Cu niste unelte simple din gospodarie( gen bomfaier, menghina, pila) se poate face artizanal. Pe cand niste traduceri sau notite de lectura din N. I. Kurdyumov?

    Reply
  • 24/05/2011 at 11:45 am
    Permalink

    pentru radu
    Cât de curând posibil, chiar aceste zile pregătesc o secvenţă din cartea lui Kurdyumov ”Măiestria fertilităţii” despre I. Ovsinski care încă mai mult de 100 ani în urmă blama utilizarea plugurilor grele. După asta vor fi şi alte secvenţe despre alţi autori ale unor metode inedite pe timpul lor, în afară de Fukuoka, căci deja este pe site.

    Reply
  • 25/05/2011 at 8:43 am
    Permalink

    Pare foarte, foarte practica unealta. Are cineva schita ei ? Ori … oare merge facuta si „la ochi” ?

    Reply
    • 25/05/2011 at 2:37 pm
      Permalink

      Am înnoit postul, am băgat şi schiţa.

      Reply
    • 25/05/2011 at 3:47 pm
      Permalink

      Am cerut un pret estimativ la o firma care face unelte si astept raspunsul lor. Pentru cei care vor sa realizeze artizanal acest cultivator recomand o tabla de 2,5-2,75 mm.

      Reply
  • 26/05/2011 at 8:17 pm
    Permalink

    foarte interesant…ne puteti spune si unde l-ati gasit de vanzare ? la noi in tara ?
    Si fiindca, daca am inteles eu bine, sunteti cunoscator al limbii ruse, am gasit un articol care pare interesant despre cartofii cultivati in paie, poate ne spuneti o parere.

    Reply
    • 31/05/2011 at 9:40 am
      Permalink

      La Chişinău(sunt din R. Moldova). La noi costă în jur de 230 MDL, ceva până la 60 RON.

      Reply
      • 15/06/2011 at 7:56 pm
        Permalink

        Artur eu sunt in granita cu R Moldova si chiar intentionez sa vizitez iar Chisinaul, poate chiar anul acesta. Mi-ai putea spune unde sa caut? Magazine de profil sau bazar ?

        Reply
    • 31/05/2011 at 9:48 am
      Permalink

      Despre cartof sub paie pot să vă spun că merită. Drept că am pus experimentul în căldare găirită. Pe teren nu pot încerca din cauza orbeţilor. Unica indicaţie: stratul de paie din start trebuie să fie gros 25-30 cm, deoarece pe parcursul vegetaţiei se lasă sub propria greutate. Îar stratul final de mulci trebuie să fie în jur de 10 cm, pentru a păstra umiditatea la nivelul necesar.
      Şi iată un limk cu video în rusă cei drept: http://permaculture-russian.blogspot.com/2010/12/blog-post.html

      Reply
    • 15/06/2011 at 12:41 pm
      Permalink

      Diana, draga mea, intra pe hobbygradina.ro si vei gasi acolo articol cu cartofi crescuti in paie
      cu drag

      Reply
  • 01/06/2011 at 10:02 am
    Permalink

    pai draga Artur, am executat prasitoarea din otel rapid de 2 mm, de la un fierastrau. Maaterialul era prea dur si casant, asa ca s-a rupt (s-a spart mai bine zis). Apoi am realizat din acelasi material dear de 3 mm, dar nu prea am obtinut unghiurile de indoire corecte. Oricum, m-am convins de utilitatea uneltei, asa ca as vrea sa-l cumpar.Se poate o adresa din R. Moldova, un furnizor care sa expediaze in Romania? Sau poate ai putea sa te ocupi, cine stie, poate deveni interesant.In zona mea as putea sa -i fac reclama la magazinele de utilaje agricole si fero-metal.
    Pe site-ul rusesc am vazut ca se vand 2 in set, dar livreaza numai in Rusia.
    Da-mi te rog un raspuns, ajuta-ma cumva sa obtin prasitoarea lu’ Fochin.

    Reply
  • 05/07/2011 at 2:35 pm
    Permalink

    Eu chiar nu demult am intalnit un omulet de langa padurea Baciului venind de pe strada care duce spre Valea Seaca,si:lucra pamantul cu o unelata nemaivazuta de mine:practic sapa pamantul ,dar nu era harlet obisnuit ci:unul cu capul de furca,dar ascutisurile furcii erau plate si groase incat nu se indoieau.Eu zic ca aceasta unelata este foarte buna deoarece marunteste mai bine solul.

    Reply
  • 19/07/2011 at 3:15 pm
    Permalink

    Buna, Adrian,

    stii cu ce seamana scula pe care ai facut-o tu? Cu o prasitoare trasa de cal. Fireste, ceea ce ai executat tu este impins de un om. Eu am lucrat cu prasitoarea trasa de cal si este foarte eficienta, este de regula reglabila si mult mai grea (dar lasa, ca si calul e mult mai cal decat omul). :-)

    Reply
  • 20/07/2011 at 5:49 pm
    Permalink

    Pai pana la urma care-i „tinta” unei scule?
    In permacultura se spera evitarea muncii excesive si a dezechilibrului ecosistemic rezervand cultivarea intensiva (sapat, prasit, etc..) pentru cel mult zona 1 – gradina din jurul casei. Se recunoaste astfel ca nu poti mentine un echilibru ecosistemic in totalitate si se accepta (fara a incuraja) lupta directa cu buruiana pe o suprafata cat mai mica.

    Cand ajungem sa „optimizam” trecand de la scule impinse cu mana la utilaje trase de cai si boi, lucrand pe arii tot mai mari (dincolo de gradina personala) practic nu refacem traseul „evolutiv” (in gandire si practica) care a dus la agricultura industriala, mecanizata?

    Reply
    • 20/07/2011 at 6:07 pm
      Permalink

      Nu. Nu poti spune ca exista o conexiune intre cal/catar/bou si mecanizare. De asemenea, desi sunt fan declarat al lucrarilor manuale, nu cred ca are rost sa ne privam de ajutorul dat de animale, atunci cand e posibil sa ne servim de ele.

      Chiar daca sunt de acord ca ideea agriculturii sedentare n-a fost prea grozava, nu inseamna ca devenim acum pastori si vanatori nomazi, nu? Iar relatia cu un animal de tractiune este mult mai subtila, mai solicitanta si mai profunda decat „relatia” dintre un om si un motor.

      Cat priveste marile suprafete, n-ar trebui sa ne temem de ele. E adevarat ca o gradina de zarzavat cu greu ar putea depasi jumatate de hectar, dar nimic nu ne impiedica sa facem pomicultura pa 2-3 hectare. Daca iesim in camp si cultivam ceva cereale, urcam usor la 4-5 hectare. Iar daca ne trece prin cap sa fim pastori, cu certitudine avem nevoie de vreo 50 de hectare de pasuni si fanete pentru a hrani o turma. Cu greu ar fi de imaginat ultimele doua ipostaze fara ajutoarele fidele care sunt animalele de tractiune.

      Reply
  • 08/09/2011 at 3:03 pm
    Permalink

    Salutare Artur. Am descoperit recent blogul tau. E unul foarte util. Nu te opri. Sunt atatea comori mostenite, dar ele sunt doar in oseminte. Trebuie sa redescoperim maretia umana de altadata. Simpla, agrara, gregara, iubita si plansa.

    Reply
  • 02/11/2011 at 1:12 pm
    Permalink

    Privet, Artur, inca o data pe anul asta.
    Vad ca, din fericire, nu sunt singura care incearca din rasputeri sa deschida ochii celor care vor sa vada ce e bine si ce nu e in regula, vorbind de cultivarea pamantului (si grija fata de el). Si eu, ca si cei ce au vazut avantajele minunii pe numele ei autohton: „ploscorez”, incerc sa ajung in posesia ei. Crezi ca exista vreun magazin in R. Moldova de la care s-ar putea achizitiona din Romania (ex.Bucuresti) aceasta unealta? Esti incunostiinta de cauza? Legat de acest lucru, mai am o intrebare similara: sunt sigura ca esti in cunostinta de cauza de substantele bio (эмочки)care au in componenta microorganisme eficiente, si acum intrebarea: ce sanse sunt sa ajunga inj posesia lor cineva din , sa zicem, Bucuresti?, fireste, e vorba de cumparare.
    In alta ordine de idei, ma bucur tare mult ca aduci la cunostinta multora dintre cei interesati invataturile pionierilor si maestrilor intr-ale gradinariei si cultivarii civilizate, neaose, sanatoase. Intr-un cuvant: NATURALE
    Stiu ca se spune asa: cu o floare nu se face primavara, dar mai stiu ca stropul de apa se transforma in viitura, iar bulgarele de zapada in avalansa. Asa ca nu ma voi lasa pagubasa si voi continua cu toata forta sa „propovaduiesc” aceste intelepciuni tuturor celor ce vor voi, nu numai sa asculte, dar sa si auda. In general, din tot ce asimilez (din cele citite, auzite, vazute) incerc sa transpun in grauntele meu de gradina (apropos! ce gust minunat au cartofii crescuti in paie (fan, ca n-am avut paie)!!! am experimentat si eu anul acesta,e drept, cu 8 carofi, si sunt absolut incantata!!), sa verific „daca”, „ce”, „cum”, „dece”, dupa care, invatatura inteleasa si mestecata de un gradinar-afon, fara pretentii de maestru, o trec la formularea scrisa, simplu graita. Mi-s doar un simplu teoretician, dar pornit sa schimbe ceva in bine.
    Deci, repet, tare ma bucur ca nu-s singura!
    Pe curand! (oricum, eu poposesc destul de des si pe acest site minunat )

    Reply
    • 07/11/2011 at 11:23 am
      Permalink

      Salut phlox! Îmi cer ertare pentru răspunsul întârziat, dar am fost ocupat. Am înnoit postul în partea P.S. Aici am plasat adresa site-ului de unde se poate procura cultivatorul, preparate ME şi alte lucruri. În R. Moldova încă nu am găsit în vânzare liberă preparate ME, se poate căpăta numai la comandă, iar cultivatorul în magazin costă aceiaşi bani ca şi cel comandat mai sus.

      Reply
      • 09/11/2011 at 2:29 pm
        Permalink

        Multe, multe multumiri
        pe curand!

        Reply
      • 16/06/2013 at 6:35 pm
        Permalink

        vreau si eu adresa sa imi comand o prasitoare fokin.

        Reply
  • 06/03/2012 at 4:20 pm
    Permalink

    Am o livada destul de maricica(3000 mp) in care am incercat combaterea buruienilor cu erbicide, cu costuri mari si rezultate slabe. Acum 2 ani, am cumparat un motocultor, am fost destul de multumit. Dupa un an, am cumparat de pe internet o prasitoare manuala(facuta in Ucraina, 200 lei, care are ca organ de lucru 2 cutite laterale pentru prasit, asemenea uneltei lui Fokin). Prasitorul se impinge ca o roaba si praseste o fisie de 33 cm, cu viteza mersului pe jos, deci se poate face pina la 2000 mp pe ora. Merge si printre rindurile de legume, porumb, etc. Se poate adapta si pentru alte culturi(ceapa, usturoi). Nu fac reclama, nu eu vind acest prasitor, dar este foarte bun(are inca 4 echipamente de lucru:1 rarita, 1 cutit sageata, 3 sageti mici pentru spart crusta, 1 minirarita pentru executat santuri de semanat).
    Am renuntat si eu la motosapa(e un efort destul de mare si la motosapa, plus ca nu te poti apropia de pomi prea mult, nu poti trece usor peste furtune, e greu de transportat, etc) si folosesc cu placere prasitorul manual.
    Vreau sa achizitionez si o semanatoare manuala, seman manual mazare, fasole pentru pastai, porumb de floricele, pepeni, de ce sa ma chinui cu sapa si sa risipesc saminta?

    Reply
    • 06/05/2012 at 11:42 am
      Permalink

      recent am auzit de prasitoarea asta si as dori sa-mi confirmi daca se merita sa dau 200 lei sau este teapa sunt aprox. in situatia ta ,am omica gradina pomi si legume si ma confrunt cu buruienile de asemenea solul are un moment optim de lucru altfel se intareste si nu prea ai sanse de izbanda am o motosapa pe benzina insa nu face fata pe genul asta de sol sau pe randurile inguste cateva foto metalsunphoto.ro

      Reply
  • 29/09/2012 at 2:45 pm
    Permalink

    pana la urma de unde cumparam asa ceva?o adresa, un nr.de telefon? multumesc !!!sunt interesat,mai ales ca detin un teren de 5000mp pe care l-am exploatat cat mai ecologic!astept un raspuns!

    Reply
  • 06/05/2014 at 8:19 am
    Permalink

    Mi se pare o unealta minune acest cultivator. De unde il putem cumpara? Se poate comanda pe internet? Multumesc.

    Reply
  • Pingback: Unealta minune a lui Fokin | Viaţă şi Verdeaţă

  • 28/05/2014 at 9:36 pm
    Permalink

    Am gasit „scula” pe site-ul celor de la Dianusa. Daca nu reusiti sa plasati comanda, suntati la acest numar de telefon. (0725146033) E mai direct si mai sigur.

    Reply
  • 15/02/2015 at 9:27 pm
    Permalink

    am fost in piata de vechituri din Cluj am intrebat pe cei R.Moldova si nu stiau de sapa lui Fochin, Cei de la Permacultura din Cluj nu se straduiesc sa comercializeze aceste produse? D-le Arturcum dau de blogul d-voastra?

    Reply
  • 01/02/2016 at 10:29 pm
    Permalink

    „Pamantul nu se sapa mai adanc de doi toli, adica 5 cm.” ….!?! Inteligenta constatare . Si , probabil atunci , toate legumele (rasaduri de rosii ,arpagic de toamna ,etc) s-or fi plantand conform „inteligentiei ” rusesti in stratul NELUCRAT DE LA O ADANCIME MAI MARE DE 5 CM, AVAND IN VEDERE CA MAJORITATEA SE SEAMANA (planteaza) LA CEL PUTIN ZECE CENTIMETRI ADANCIME ??????? Iata de ce e bine sa trecem prin filtrul GANDIRII PROPRII toate bazaconiile pe care le citim sau le auzim .

    Reply
    • 03/02/2016 at 10:43 am
      Permalink

      Tehnologia no-till (0 lucrari inainte de semanat) este folosita pe aproximativ 70 de milioane de hectare in intreaga lume. Va invit sa va documentati!

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *