Ce nu scrie pe nicio eticheta de pesticide (ierbicide, fungicide, insecticide s.a.m.d.)

(si niciun producator sau vanzator de astfel de produse nu va va spune vreodata):

Mai intai, trebuie sa fie cat se poate de clar ce inseamna terminatia „cid” din aceste denumiri.

Aceasta terminatia insamna „ucigator”, „ucigas”. Si asta e valabil pentru orice astfel de produs, fie ca e bactericid, insecticid, fungicid sau ierbicid.

Ucide „dusmanul” desemnat in prima parte a cuvantului:
– bacteri-cid – ucide bacterii – substanta care distruge bacterii;
– ierbi-cid – substanta care ucide ierburi;
– fungi-cid – substanta care ucide, distruge ciupercile
– insecti-cid – substanta care ucide, distruge insectele s.a.m.d.

Toate, grupate sub denumirea generica de pesti-cide – substante care ucid daunatorii.

Un aspect esential din punct de vedere ecologic este faptul  ca natura nu face deosebire intre un tip sau altul de organisme. Natura este nepartinitoare.
De fapt, desi pare imposibil acest lucru, voi afirma un lucru foarte greu de inteles la prima vedere:
Natura nu cunoaste daunatori. Pentru natura exista doar specii, fiinte vii care au un rol de indeplinit. Atat. Nici o fiinta nu este mai buna sau mai rea decat alta, fiecare face parte din natura si are un rol.

Noi, oamenii, suntem cei care facem aceasta diferenta, fortati in primul rand de considerente economice. E firesc, nimeni nu vrea sa isi vada recoltele distruse, trebuie sa le aparam, dar conteaza modul in care o facem.
Cum o facem? De cele mai multe ori apeland la substante chimice. Cum ajung aceste substante chimice sa fie produse, testate si apoi acceptate pentru folosire si vandute? Pai, in primul rand avem nevoie de cercetare. Specialisti care lucreaza doar in acest scop, descoperirea de noi substante pentru agriculura, apoi laboratoare, apoi fonduri…

Ca suntem sau nu constienti de asta, si Natura face cercetare. Cu diferenta ca face acest lucru tot timpul si nu o costa nimic in plus. Fiecare organism, fiecare celula, fiecare virus, tot ce este supus conditiilor schimbatoare ale mediului sunt implicati in aceasta cercetare, sintetizand continuu molecule, modificandu-le, selectandu-le.
Numai ca Natura este cu mult mai eficienta decat vor fi vreodata oamenii de stiinta.

Natura face permanent cercetare. Si aplica permanent rezultatele obtinute. Am putea spune ca intreaga natura este un laborator urias.
Celulele sunt unitatile sale mobile de cercetare si aplicare si, totodata, „savantiii” naturii. Iar spre deosebire de oameni, Natura nu cunoaste jumatati de masura.  Pentru a ma face mai usor inteleasa, voi face personifica putin organismele atacate, fie ele bacterii, ciuperci sau insecte si voi face o analogie intre „munca lor de cercetare” si savantii umani:

Pe vremea cand mai permiteam televizorului sa-mi manance timpul, am vazut un episod din serialul Nikita. Unul din personajele principale era grav ranit, aproape fara sanse de supravietuire. Patru medici se straduiau sa il salveze. Unul din ei, ingrijorat, o avertizeaza pe Madeline, sefa Sectiunii:
– E in stare foarte grava. Vom face tot posibilul, dar nu stiu daca vom reusi sa il salvam.
– Din aceasta incapere, raspunde ea, vor iesi ori cinci oameni vii, ori cinci cadrave. Este inutil sa spun ca medicii au facut imposibilul. L-au salvat. Si s-au salvat si pe ei.

Ei bine, acesta este regimul in care lucreaza „savantii” naturii in situatiile de criza. Cand omul ataca cu substantele nou create, organismele atacate sunt in aceeasi situatie ca medicii din episodul respectiv: reusesc sau mor. Ele nu se vor multumi sa faca „tot posibilul”. Vor face imposibilul, daca e nevoie, altfel vor muri.
Toate organismele care sunt afectate de folosirea acestor produse cauta solutii de supravietuire, dar in linia intai se afla microorganismele. Arma lor cea mai puternica este rata de inmultire astronomica. Si mutatiile spontane.
Mutatiile spontane sunt modificari ce apar in mod natural in structura genetica a organismelor. La scoala am fost invatati ca exista mutatii daunatoare, care duc la moartea organismelor respective si mutatii benefice, care ii confera acestuia un avantaj, plus o a treia categorie, mutatiile „inutile” care nu sunt nici daunatoare, nici folositoare pentru supravietuirea organismului respectiv, ca de exemplu mutatii ce determina schimbarea culorii la flori. In natura insa, nimic nu este inutil de aceea, toate mutatiile (cu exceptia celor letale) fie ca aduc sau nu speciei respective beneficii pe care sa le putem sesiza chiar si noi, oamenii, sunt „salvate” in baza de date a speciei respective, adica in materialul genetic. Asa, pentru orice eventualitate… smile.gif
Este insasi baza diversitatii naturii.
Natura uraste productia in serie. Nu exista doua organisme identice, indiferent cat de simple sau de complexe sunt aceste organisme.

Acum sa ne intoarcem la microorganismele noastre, de exemplu la niste bacterii pe care tocmai le-am atacat cu o substanta bactericida. Ce se va intampla?
O mare parte din aceste bacterii vor muri, fireste. Dar, retineti ca nu exista  nici macar doua bacterii identice! De fiecare data cand ele se reproduc, exista si posibilitatea aparitiei de mutatii. Fiecare mutatie, daca nu este letala, se pastreaza in ADN-ul noilor bacterii. De aceea, printre bacteriile atacate vor exista si supravietuitori. Care vor supravietui tocmai datorita faptului ca sunt diferite de celelalate si au avut in materialul lor genetic informatiile necesare pentru a supravietui. Aceste bacterii, bineinteles, se vor inmulti. Iar cand vor face asta vor transmite si urmasilor lor acele proprietati care le-au facut capabile sa reziste.
Este un proces care se intampla mereu, pe care savantii l-au observat si studiat. Exemplul cel mai cunoscut este cel al rezistentei la antibiotice, dar se intampla la fel si cu produsele folosite in agricultura. Natura pare sa actioneze dupa urmatoarea deviza: daca e posibil s-a facut deja, daca e imposibil se va face. Si asta fara costuri suplimentare. Aceleasi microorganisme care lucrau la formarea solului in gradinile noastre, puse in situatia de a infrunta armamentul chimic al agriculturii industriale, se vor implica imediat in gasirea de solutii pentru a supravietui, folosind toate resursele pe care le au. Fiecare bacterie in parte va face acest lucru. Nu vor fi doar cateva, izolate intr-un mediu steril si imbracate in halate albe care sa studieze diferite substante, iar apoi sa vina spunand: „hei, uitati ce am obtinut, hai sa vedem daca merge!” Nu, fiecare celula in parte, sub amenintarea cu moartea, va sintetiza un numar enorm de substante chimice, incercand sa obtina acel avantaj care i-ar permite sa traiasca. Savantii naturii nu vor face dosare, nu vor cere aprobari, nu vor incheia protocoalel Vor sintetiza in schimb o varietate incredibila de substante chimice, testandu-le pe loc, modificandu-le, testandu-le din nou si adaptandu-le.
Pentru savantii nostri, miza este cunoasterea stiintifica sau recompensa financiara. Pentru microorganisme, miza este chiar supravietuirea. Cred ca nu mai trebuie sa spun care tabara e mai motivata.

„Ceea ce nu te omoara te face mai puternic” spune o vorba. Iar noi, tocmai asta am facut cu substanta noastra bactericida: am selectionat o noua generatie de bacterii, capabile sa reziste la ea. Care se vor inmulti si isi vor continua „cercetarea”, sporindu-si capacitatea de a rezista. O data in plus, pe termen lung, substantele folosite in agricultura au ca efect exact contrariul a ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca.
E valabil pentru toate categoriile de substante folosite:
In final, pesticidele vor selectiona micro-organisme mai rezistente la actiunea lor. Toate pesticidele, indiferent ca e vorba de bactericide, fungicide, insecticide s.a.m.d. declanseaza acest proces de selectie si determina aparitia de organisme rezistente.

Procesul de selectionare poate sa dureze uneori ani intregi. Efectul va fi insa totdeauna acelasi. Efectul pesticidului folosit va scadea, fermierii vor fi nevoiti sa stropeasca mai des, pana cand acesta va deveni complet ineficient, nu va mai avea nici un efect. Asa ca savantii vor fi nevoiti sa treaca din nou la treaba si sa rezolve problema. Cum? Bineinteles cautand o alta substanta care sa distruga daunatorii respectivi.


Si, din nou, procesul se reia. Organismele invata cum sa se apere impotriva noii substante si devin din nou rezistente.
Este o cursa a inarmarii chimice nebuneasca, pe care natura n-o poate pierde si noi n-o putem castiga. Diferenta de resurse, scara la care lucreaza natura in comparatie cu omul, totul indica acest lucru. Iar in aceasta lupta atat mediul cat si sanatatea omului sunt grav afectate.

Adaptarea, aparitia de organisme rezistente este cea mai rapida la micro-organisme, deoarece ele se inmultesc atat de repede. Dar este vorba de un fenomen care apare la orice nivel, fie ca luptam impotriva ciupercilor sau a buruienilor. Nici buruienile rezistente la ierbicide nu sunt o noutate, doar ca in cazul lor, procesul de selectie este mai lent, dureaza mai mult.

Dar, efectul acestor substante nu se opreste aici. Pe langa faptul ca pesticidele provoaca aceste procese de selectie, ele distrug si mecanismele de control ale naturii. De data aceasta, ma voi muta cu exemplul in domeniul vizibil, pentru ca e mai usor de inteles.
E bine cunoscut faptul ca gargaritele, care sunt animale pradatoare, intervin in controlul afidelor. Cand imprastiem pe culturile noastre un insecticid ucidem, bineinteles, afidele, dar ucidem si gargaritele. Aproape sigur insa, nu vom reusi sa ucidem toate afidele, ramanand exact cele mai rezistente. Normal, e posibil sa nu ucidem nici toate gargaritele, cele mai rezistente vor supravietui si ele, dar trebuie sa tinem cont ca gargaritele sunt in numar mult mai mic decat afidele. E o lege a naturii: de obicei, pradatorii sunt in numar mai mic decat prada. Si se inmultesc si mai greu decat aceasta. Sa zicem ca au supravietuit un numar mic de afide si un numar si mai mic de gargarite. Afidele selectionate, vor continua sa se hraneasca cu plantele noastre si vor incepe sa se inmulteasca din nou. Ce se va intampla cu gargaritele ramase? Vor incerca sa se hraneasca cu afidele existente, dar, deoarece acestea vor fi prea putine, vor pleca sa isi caute hrana in alta parte.
Asa ca afidele se vor inmulti aproape nestingherite. Cam pe la vremea cand ar fi suficient de multe pentru a determina putinele gargarite ramase sa inceapa sa se inmulteasca, gradinarul va observa noua invazie de afide si va interveni din nou, aplicand insecticide. Din nou, vor muri atat afide cat si gargarite si, din nou, gargaritele, adica exact pradatorii care ne-ar fi putut fi de folos, vor fi cele mai afectate, din cauza numarului lor mic. Si ciclul anormal se reia, iar si iar.

Adaugati deci si distrugerea echilibrelor naturale pe lista de efecte netrecute pe etichete.

Iar daca punem cap la cap efectele fertilizantilor cu cele ale pesticidelor obtinem urmatorul tablou:

– un sol dezechilbrat, in care humusul este consumat rapid, ducand la disparitia vietii din sol si saracirea in elemente nutritive;
– o selectie combinata a daunatorilor, efectuata atat de fertilizanti care obliga creaturile solului sa isi caute sursa de hrana in alta parte decat in sol, devreme ce acesta nu le mai poate oferi nimic, cat si de pesticide, care accelereaza si amplifica aceasta selectie. De vreme ce in urma aplicarii nechibzuite a fertilizantilor in sol raman exact acele organisme care ne provoaca cele mai multe probleme, pesticidele vor continua opera lor de selectie tot cu aceste organisme. Nu numai ca distrugem ceea ce ne-ar putea ajuta, dar contribuim si la selectarea unor daunatori mai rezistenti.
– reziduuri de pesticide in solul nostru, in plantele noastre, in hrana noastra si in apa noastra.
– sol erodat si degradat;
– plante mai putin rezistete la boli si mai sarace in elemente nutritive.

Toate acestea sunt dezechilibre ce vor necesita mereu si mereu interventia noastra. Vom fi obligati sa intervenim continuu, sa ne folosim munca si banii nu pentru a restabili echilbrul (nici nu poate fi vorba de asa ceva atat timp cat procedam astfel) ci macar pentru a mentine aceste dezechilibre la un nivel convenabil dpdv economic.

3 thoughts on “Ce nu scrie pe nicio eticheta de pesticide (ierbicide, fungicide, insecticide s.a.m.d.)

  • 14/03/2011 at 5:50 pm
    Permalink

    Joel Salatin: „Chemical agriculture is like a drug trip, it takes more and more every year to take the same kick” – FRESH The Movie

    Reply
  • 06/04/2011 at 11:54 am
    Permalink

    E trist faptul ca in facultate, studentii invata ce pesticide sa foloseasca, ce ingrasaminte chimice sa aplice si nicidecum niste metode concrete si aplicabile pentru a restabili echilibrul natural.

    Noua ne mai spuneau unii profesori despre combaterea daunatorilor cu ajutorul dusmanilor naturali, dar o spunea mai mult ca pe o curiozitate.

    Reply
  • Pingback: Bio-organic-ecologic-natural

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *