Ce nu scrie pe nicio eticheta de fertilizatori chimici

(si nici producatorii sau vanzatorii nu va vor spune):

Majoritatea celor ce cultiva plante, fie ca e vorba de mici gradini de flori sau de ferme intinse pe hectare intregi, folosesc fertilizatorii.

Pare logic, daca ne gandim ca cele mai multe soluri sufera de diverse deficiente, una dintre cele mai obisnuite probleme fiind deficienta de azot… De aceea, de multe ori veti auzi spunandu-se ca paiele si scoarta de copac, fiind sarace in azot, nu sunt bune ca adaos pentru sol. Lucru partial adevarat, deoarece paiele si scoarta de copac sunt excelente ca mulci, dar doar la suprafata solului. Daca le incorporam in sol cu cazmaua sau plugul, atunci ele vor spori cantitatea de materie organica bogata in carbon din sol, stimuland microorgansimele sa se hraneasca, cam in acelasi mod in care zaharul sau cafeaua stimuleaza organismul uman, dandu-i energie pe termen scurt.
Asa cum, pentru a fi capabil de efort pe termen lung, organismul nostru are nevoie de o mancare satioasa, neputand trai doar cu zahar, la fel si viata din sol nu se poate dezvolta sanatos doar cu carbon. Organismele reciclatoare, care au nevoie de o dieta balansata, in raport de aproximativ patru parti de carbon pentru fiecare parte de azot, vor folosi cu lacomie combustibilul carbonic. Este un fenomen analogic cu reactia metabolica pe care o doza de zahar o provoaca corpului nostru: o crestere puternica a energiei, dar una pe termen scurt, care duce la consumarea altor nutrienti si ne epuizeaza rezervele. Incercand sa profite de hrana dezechilibrata aflata la dispozitie, microorganismele se vor dezvolta rapid, pe cat de rapid le vor permite rezervele minerale (in special de azot din sol). Va avea loc o adevarata explozie demografica printre microbi.

In curand, stimulati de numarul mare al acestora, pradatorii secundari si tertiari se vor inmulti si ei. Peste tot unde creaturile din sol vor gasi o cat de mica sursa de azot, o vor consuma inainte ca plantele noastre sa o poata face. Plantele vor suferi atat din lipsa se azot, cat si din lipsa altor nutrienti, pe care microorgansimele ii vor consuma inaintea lor.

Aici intervin producatorii de fertilizanti chimici, afirmand ca produsele lor vor echilibra deficitiul din sol. In realitate insa, pe termen lung, efectul va fi total diferit.
Iata ce se intampla cu viata din sol dupa folosirea prea zeloasa a fertilizatorilor chimici. Aplicarea acestora creaza un exces de nutrienti minerali. Acum, hrana este saraca in carbon. Din nou, viata solului se angajeaza intr-o cursa frenetica de hranire, impulsionata de mai mult decat abundenta sursa de azot, fosfor si potasiu din fertilizatorii tipici NPK. De vreme ce organismele au nevoie de mult mai mult carbon decat de azot, nu va dura mult pana cand orice sursa disponibila de carbon va fi extrasa din materia organica a solului si integrata in corpurile vii. Aceste organisme expira dioxid de carbon, asa ca o parte a carbonului se pierde cu fiecare generatie. La inceput carbonul usor asimilabil este consumat apoi, mai incet, humusul. In cele din urma aproape tot carbonul din sol dispare, iar viata din sol, infometata de lipsa acestei hrane esentiale, incepe sa moara. Speciile de microorganisme care nu pot supravietui crizei, vor disparea pe alocuri. Unele din aceste creaturi pot juca roluri critice, secretand antibiotice ce protejeaza plantele, sau transferind un nutrient esential sau desfacand componente greu de asimilat. Cu verigi importante lipsa, viata din sol devine incapabila sa mai asigure vreun echilibru. Pradatorii naturali incep sa moara, asa ca unele din organismele ce formau prada lor, nemaifiind tinute in control, se vor inmulti necontrolat si vor deveni boli.

Din pacate, multe din creaturile care raman dupa aceasta supradoza de minerale sunt exact cele care au invatat sa supravietuiasca folosind singura sursa de carbon ramasa: plantele voastre. Arderea carbonului din sol cu fertilizatori chimici poate, oricat ar parea de ciudat, sa selectioneze aceste organisme ce provoaca boli. Tot felul de insecte care ciopartesc plantele, le sug seva si ciuperci care rasucesc frunzele, le innegresc si le pateaza, iau cu asalt vegetatia. Cu controlul natural distrus, cu bolile ce ravasesc fiecare lucru verde, oamenii trebuie sa intervina cu spray-uri. Dar organismele devenite distructive, au acum ceea ce le trebuie pentru a se inmulti – hrana si adapost din plantele gradinii – si se vor inmulti din nou ori de cate ori interventia omului, acum esentiala, se va diminua. Gradinarul este prins intr-o cursa a chimizarii. Este o batalie pe care o pierdem, lucru reflectat de faptul ca noi folosim acum de douazeci de ori mai multe ori pesticide decat foloseam cu cincizeci de ani in urma dar, cu toate acestea, pierderile pe care recoltele noastre le sufera din cauza insectelor si bolilor au crescut, conform statisticilor USDA.

Folosirea fara judecata a fertilizatorilor chimici prejudiciaza insusi solul. Pe masura ce materia organica este consumata de viata din sol, nevoita sa se hraneasca cu tot ce are la dispozitie, solul isi pierde capacitatea de retine apa si aerul. Structura sa este distrusa. Microorganismele disperate din sol se orienteaza spre consumarea humusului, ultima sa rezerva. Cu humusul si alte materii organice consumate, solul isi pierde structura sa aerata, friabila si se prabuseste. Solurile argiloase se compacteaza ca betonul; solurile nisipoase se faramiteaza, se transforma in praf si sunt purtate de vant.

Oricat ar parea de greu de acceptat, fertilizatorii si produsele chimice de sinteza provoaca si amplifica chiar ele problemele pe care se presupune ca ar trebui sa le rezolve. O analogie ar fi aceea cu organismul unui om prost hranit. Putem, bineinteles, sa ne hranim numai cu junk-food, dar care vor fi efectele? Obezitate, avitaminoza, anemie, demineralizare, o mai slaba rezistenta la boli, la efort fizic, o capacitate de vindecare mult mai diminuata, o scadere generala a vitalitatii.

Produsele chimice de sinteza junk-food pentru plantele noastre. Iar efectele lor sunt aceleasi: obezitate (plante ce cresc anormal de mari), avitaminoza, anemie, demineralizare (testele de laborator au aratat ca plantele crescute pe terenuri chimizate sunt mai sarace in principii nutritive, in principii active si au o compozitie chimica dezechilibrata) si, bineinteles, o rezistenta mai slaba la boli, fiind mult mai vulnerabile la atacul acestora sau la conditiile de mediu.

Pe termen scurt, tehnicile agricole folosite acum ne asigura supravietuirea momentana, dar pe termen lung pun sub semnul intrebarii insasi capacitatea noastra de a ne sustine.

Ca sa citez un articol foarte interesant, fertilizatorii chimici fac lucrurile sa creasca foarte bine. In special tumorile (si poluarea, as adauga eu).

4 thoughts on “Ce nu scrie pe nicio eticheta de fertilizatori chimici

  • 16/03/2011 at 7:48 am
    Permalink

    Extrem de interesant articolul dvs.

    Pe de o parte avem nevoia evidenta de fertilizatori pentru culturile noastre, de cealalta daunele pe care acesti fertilizatori le provoaca.
    Fac parte dintr-un curent ce face pionierat in domeniul aquaponics in Romania. Scopul principal pentru care am aderat la aceasta miscare este nevoia de a asigura o alimentatie sanatoasa familiei, folosind cat mai eficient resursele avute la indemana.
    Ne confruntam si noi in sistemele noastre cu anumite deficite de nutrienti (culturile aquaponice sunt culturi produse in alte medii de cultura decat sol- de la apa simpla, imbogatita cu dejectiile pestilor, pana la pietrisul de rau). Daca azotul este din belsug asigurat de pesti, calciul si potasiul nu intotdeauna sunt suficiente.
    Abordarea industriala – reglarea deficitului cu hidroxizi (de calciu si de potasiu).
    Abordarea organica, pe care o imbratisez si eu – adaos de CaCO3( extras din… coji de oua sau cochilii sfaramate). Pentru deficitul de potasiu voi incerca cu must de tataneasa…

    Asadar solutii alternative exista sau se pot descoperi, trebuie vointa si responsabilitate. Si mai tine, cred eu, si de educatie, de acces la informatii si tehnologii!

    Felicitari inca odata pentru incercarea de a sensibiliza publicul asupra nocivitatii fertilizatorilor chimici!

    Reply
    • 10/12/2011 at 12:21 pm
      Permalink

      Momentan studiez hidroponica (cresterea plantelor in apa). Vroiam sa folosesc fertilizatori chimici lichizi pentru simplitate, pana am aflat de companii care vand substante toxice la producatorii de fertilizatori si declara ca le recicleaza:

      http://www.jasons-indoor-guide-to-organic-and-hydroponics-gardening.com/fertilizers.html

      „Actually, at your health’s expense. Environmentally polluting companies have deceptively declared they are recycling in order to divert millions of pounds of toxic industrial waste from expensive EPA disposal facilities to plant food production facilities.”

      Privind situatia din aceasta perpectiva, ma vad in situatia de a cauta alternative organice si sa incerc un sistem de acvaponica.
      Asta inseamna sa construiesc un sistem mai complex, mai greu de intretinut, inseamna mai mult timp investit in cautarea de informatii pentru a incepe experimentul ce doresc sa il fac, ceea ce e foarte descurajant pentru un incepator ca mine.

      Multumesc celor de la permacultura.ro pentru munca lor si lui Alin pentru comentariul detaliat.

      Reply
    • 14/04/2013 at 8:24 am
      Permalink

      cauta dolomita. se gaseste sub denumirea „delcamag”. spor la treaba

      Reply
  • Pingback: Fertilizatori naturali si ingrasaminte ecologice pentru gradina ta | Inima Fericita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *