Florin Baci cultivă legume…

Articolul este preluat de pe blogul doamnei Ruxandrau Hurezean caruia ii multumesc pentru interesul si timpul acordat, l-am mai modificat pe ici pe colo dupa cum am crezut ca ar fi mai bine, articolul poate fi accesat la adresa:

Gazetino.

Articolul modificat poate fi citit in continuare:

Florin Baci cultivă legume, le vinde pe internet și organizează workshop-uri într-un sat de lîngă Cluj

de Ruxandra Hurezean pe 7 martie 2011

„Suntem pe un drum greșit” spune Florin. „După ce am pierdut mulți bani la Bursă, acum doi ani, am început să studiez economia mondială, politologia și științele vieții. Am înțeles din literatura de specialitate, dar și din dezbaterile actuale, că lumea așa cum o vedem noi astăzi este clădită greșit. Că suntem într-un impas economic, ideologic și etic.”

Florin este student la facultatea de agronomie, și-a făcut un blog unde îşi promovează idea (asc-cluj.blogspot.com), anul trecut a avut o grădină de 1500 mp, iar acum a închiriat 40 de ari de teren, într-un sat de lîngă Cluj unde va cultiva legume. Le va vinde abonaților: 35 de lei coșul, livrat la domiciliu, o dată pe săptămână. Până atunci, le vorbește celor intereasţi de sustenabilitate despre permacultură, un concept complex care leagă pământul de unele etici si principii, fără imixtiuni industriale și fără reziduuri. Florin este un exemplu că tânăra generație se poate întoarce la ţară doar dacă mai întâi i se prezintă această variantă atractiv din punct de vedere conceptual.

Se uită fix la mine și-mi continuă povestea lui, cu un soi de convingere pe care numai revelațiile ți-o dau: „Ce vreau să spun: că această criză, deși pe mine m-a lovit din plin, am pierdut mulți bani la Bursă, o parte consistentă din ce am strâns în trei ani de muncă în SUA, ne poate învăța ceva important, o lecție simplă. Comunitățile umane rezistă crizelor, dezastrelor, istoriei doar dacă sînt clădite pe principiul sustenabilității, adică au la bază ideea de resursă regenerabilă. Omul trebuie să înțeleagă, măcar acum, că nu poate consuma mai mult decît îi oferă resursele, iar resursele trebuie să se autoregenereze pentru ca el să supraviețuiască. Nu cred în poveștile cu economia la apă, la energie și la combustibili oprind robinetul, înlocuind becul sau închizînd calculatorul. Sînt nimicuri, atâta timp cât problemele reale nu sunt identificate şi rezolvate! De exemplu se vorbeşte din ce în ce mai mult despre o posibilă criză a apei în viitorul apropiat, iar în majoritatea cazurilor problema se pune total greşit, deoarece se pune accepntul foarte mult pe consumul casnic, dar nu acolo este buba cea mare. Noi consumam 70% din apa disponibilă omenirii pentru a ne produce hrana, 20% consuma industria şi consumul casnic nu depaşeşte 4%, plus încă 6% pentru alte activităţi, deci este aproape inutil să încerci să conservi apa la robinet, este necesar sa schimbam fundamental modul în care ne producem hrana şi cel mai probabil, în opinia mea, modul în care este construită societatea. Să nu cumva să ma înţelegeţi greşit, asta nu înseamnă că în momentul în care ajung acasă deschid geamurile, dau drumu la centrală şi la robinete, încerc sa fac şi eu economie, dar sunt conştient că impactul pe care îl am este nesemnificativ. Cred în conceptul de comunitate care își construiește inteligent viața pe principiul sustenabilității. În esență, este vorba de a construi casele, relațiile dintre oameni și producție în armonie cu natura. Iar permacultura este un astfel de concept. Mai sunt si altele precum eco-design-ul care încep să constitue un subiect de dezbatere în creştere, bineînţeles nu în mass-media.”

Are o jumătate de hectar de teren în Sânnicoară, lîngă Cluj. Atît poate munci un singur om, fără a avea nevoie de utilaje, atît a luat. A comandat semințele la Banca de Gene de la Suceava, pentru 40 de soiuri de legume și a lansat un site unde descrie mica lui afacere și marea sa revelație: permacultura. Este în legătură cu mari profesori ai lumii, citește și participă la conferințe on-line la care dezbate ultimele evenimente, de la economie la politică, agricultură şi sustenabilitate.

Prima cultură va fi gata în iunie și va începe livrarea produselor la domiciliu. Fiecare client comandă un coș care va conține între 3,5 şi 4,5 kg de legume proaspete, ecologice (necesarul de consum pentru o persoană pe săptămînă), din pămîntul roditor de pe Valea Someșului. Florin a făcut un calcul: dacă va avea 30 de abonați, va ieși cu un profit de 3-4 mii de euro, din care 30% va investi anul următor în extinderea conceptului şi doreste să realizeze un curs pe o perioadă de an pentru persoane orfane sau care au pornit în viaţă cu un dezavantaj major. Dacă va avea mai puțini abonați, surplusul de legume va fi conservat pentru lunile de iarnă, cînd va vinde legume deshidratate sau murături.

„Mîncarea va fi întotdeauna primul lucru la care ne întoarcem”, spune Florin. „În Rusia, odată cu destramarea sistemului comunist s-au dezintegrat şi alte laturi ale economiei, aşa că agricultura industrială a suferit un declin important, astfel alimentele pentru consumul populaţiei au fost produse intr-o cantitate covârşitoare in micile gospodării, peste 80%. Cuba care depindea de resurse energetice importate din U.R.S.S. a trebuit să adopte urgent noi strategii pentru a-şi putea hrani populaţia, aşa că au dat o lege prin care fiecare cetățean care găsește o bucată de teren se poate face un mic grădinar fără a întampina vreo piedică din partea statului. Ca rezultat Cuba nu a suferit prea mult atunci pentru că s-a umplut de grădini. În spatele fiecărui bloc, oriunde te uitai, apăruse o grădină. Ca efect starea de sănătate a populaţiei s-a îmbunătăţit considerabil în următorii ani, incidenţa asa ziselor “boli ale vestului” scăzând foarte mult.”

Florin trage aer în piept și revine la zi: „Criza de acum riscă să se transforme într-o criză alimentară. O statistică americană spune că fiecare masă circulă cam 1.300 de mile. Vă dați seama cît combustibil se consumă pentru ca plăcinta să ajungă în farfuria noastră? (nota mea-Era o plăcintă cu brînză și de atunci tot încerc să aflu cam cîți kilometri a făcut ea pînă la mine). Înainte de debutul revoluţiei industriale în procesul de producere a hranei se consuma aproximativ o calorie de energie pentru fiecare calorie produsă, în zilele noastre raportul este de 10-1, iar în contextul în care sursele de energie neregenerabile de care depinde sistemul agricol actual se vor diminua este deosebit de important să se găsească soluţii alternative. În concluzie, omul ar trebui să se îndrepte cît mai repede spre alt tip de viață. Pentru ca o comunitate să poată trăi mai mult timp într-un loc, e nevoie de concepte noi cu care să ne întoarcem la resursele naturale.”

Și Florin îmi dă exemplul orașului Detroit a cărui evoluție a studiat-o de curînd și unde vrea să ajungă cît mai repede, pentru că acolo nu a ajuns. A fost în Chicago, ar fi fost aproape, dar atunci nu era interesat sa afle despre problemele cu care se confruntă civilizaţia şi nu suferise încă pierderea materială. Despre ce e vorba? Orașul s-a construit în jurul industriei automobilului. La apogeu acest oraş avea patru milioane de locuitori – majoritatea muncitori în industria auto. Însă odată cu exportarea forţei de muncă spre alte ţări unde forţă de muncă era mai ieftină, industria auto a Detroitului a intrat în declin. Acum e pustiu, o treime din suprafaţa oraşului este pur şi simplu abandonată, în oraş populaţia a scazut sub 750 de mii, rata șomajului în statisticile oficiale este de 30%, dar neoficial aceasta se estimează a depaşi 40-45%, populația rămasă se confruntă diferite probleme, dar ce este important din punctul meu de vedere, modul în care comunităţile se reorganizează şi încep să apară foarte multe grădini şi ferme mici pe proprietăţile abandonate, de altfel Detroitul este denumit “primul oraş post-industrial”. În acelaşi timp reprezentanţii statului care ar trebui să caute şi sa implementeze soluţii, construiesc stadioane şi cazinouri ca şi cum toate lucrurile ar decurge normal.

O comunitate nu poate supraviețui decît dacă e diversă, de altfel diversitatea este şi una dintre cele mai importante principii regasite în ecologie, cu cât un sistem este mai divers cu atât este mai stabil si face faţă mai uşor schimbărilor bruşte, lucru neregasit în mare parte în felul în care ne producem hrana şi ne organizăm comunităţile. Aşa că permacultura sau alte discipline care-i seamănă şi care s-au dezvoltat recent ne ajută sa găsim moduri diferite de a analiza şi rezolva probleme, având la bază un set de etici, principii, metode şi tehnici care ne ajută să filtrăm informaţiile şi să acţionăm într-un mod cu totul diferit de cel în care răspundem acum provocărilor atât la nivel individual, cât şi la nivel global.

Florin e sigur că viitorul omenirii stă în capacitatea noastră de a regândi diversitatea și echilibrul ei. Iar el începe reconstrucția cu un workshop și 40 de ari la Sânicoară.

11 thoughts on “Florin Baci cultivă legume…

  • 27/03/2011 at 5:45 pm
    Permalink

    Fain articol, și ne pare bine de „cunoștință”. Mult succes cu legumele și cu ‘propaganda’:P

    Reply
  • 16/07/2011 at 4:18 pm
    Permalink

    Felicitari lui Florin si tuturor celor care disemineaza informatia. ar merita un proiect cu fonduri europene.

    Reply
  • 31/07/2012 at 3:53 pm
    Permalink

    SA FI SANATOS SI LA MUNCA CU FOLOS,,,DOAMNE AJUTA .
    AM NEVOIE DE UN PRIETEN CA TINE FLORINE,,,

    Reply
    • 31/07/2012 at 10:39 pm
      Permalink

      Maestre Bebe iti multumesc pt incurajari si te rog sa ma „deranjezi” de cate ori simti nevoia!

      Reply
  • 28/09/2012 at 9:40 pm
    Permalink

    salut,
    va felicit ,pentru curajul si priceperea de care dati dovada ,mult spor in realizarea dvs in acest plan …doresc daca este posibil mai multe informatii,doresc sa pasesc si eu pe aceasta cale ..
    cu respect ,eugen

    Reply
  • 15/01/2013 at 1:40 pm
    Permalink

    Curaj da, pricepere ioc. Din ce am vazut pe blog experimentul este o ratare totala. Mi se pare cam….intr-un fel ca un student la agronomie care se vrea permaculturist sa faca greselile pe care le-a facut Florin. Cu parere de rau cred ca ar trebui sa inteleaga tehnic mai bine ceea ce face. Discursul este perfect, admirabil, nemaipomenit dar practica bat-o vina. Pana si eu care nu sunt de specialitate si vreau sa ma joc asa de-a permacultura si imi caut un mic teren am inteles ca trebuie sa am o sursa de apa PE TEREN sau in apropiere. Iar cand cultivi in camp deschis mai ales legume nu poti doar sa astepti sa cada ploaia din cer. Oricum felicitari pentru incercare si succes pe viitor.

    Reply
    • 15/01/2013 at 7:51 pm
      Permalink

      Apreciez laudele si imi asum greselile. Mie personal imi place sa cred ca ai mai multe de castigat din esecuri decat din succesuri si din asta am invatat o multime de lucruri, multe lucruri n-am luat in calcul si uite asa. Oricum in perioada aceea au intervenit destule evenimente nepoftite care m-au facut sa nu ma pot ocupa de acest lucru 100%. NU consider ca trebuie sa le fac publice pe toate.

      In schimb imi place abordarea ta „ratare totala”. Mi se pare desprinsa din cadrul stirilor de la ora 5. Desi am dat-o in bara nu o consider nici pe departe precum ai catalogat-o tu.

      Cat despre viitor as dori sa aflu mai multe despre ceea ce faci tu, chiar daca esti mai priceput, ai mai mult timp si altele.

      Sincer ma deranjeaza in ultima vreme oameni care se tot vara cu ciocanul in situatiile mele fara sa aiba nici un habar de conjuncturile in care ma aflu, fara sa ma cunoasca catusi de putin. Asa ca as aprecia ca pe viitor sa-ti expui parerile mai frumos si mai echilibrat. Asa cum nici eu nu fac nici o prejudecata pt situatia in care te afli tu.

      Reply
  • 23/01/2013 at 5:34 pm
    Permalink

    Cred ca tu ai descris experimentul tau ca un experiment esuat si din punct de vedere tehnic si output este o ratare totala pentru ca nu ai realizat nimic din ceea ce vroiai.
    Ai castigat experienta izbindu-te de zid asta este cert dar buzzul creat in jurul actiunii tale foarte nobile de altfel si pe care o sustin intru totul a creat si niste asteptari din partea celor care au urmarit experienta.
    Mi se pare ca i fost mult prea increzator in fortele tale si foarte superficial in intelegerea conceptului de permacultura. Problemele tale sunt irelevante pentru public, din momentul in care ai o expunere media se creeaza asteptare si nu poti sa spui apoi ca am avut probleme si nu mi-a iesit cum am vrut.
    Oricum toata chestia asta cu permacultura la noi si cred ca si in alte parti este un fel de hipstereala la care se inhama tot felul de oameni care nu au cultivat o floare in viata lor si nici nu stiu ce este sapa sau stropitoarea. In concluzie rezultatele nu pot sa fie decat cel mult mediocre. Ca sa faci sistemul sa functioneze trebuie in primul rand cunostinte avansate despre plante si despre nevoile lor si trebuiesc de asemenea cunostinte tehnice pentru a intelege solutiile alese de X sau Y guru intr-ale permaculturii si a le adapta si modifica conditiilor locale.
    Eu sunt arhitect si momentan studiez subiectul la nivel teoretic si incerc sa inteleg cum si de ce functioneaza. Permacultura ma intereseaza adiacent pentru ca vreau sa construiesc o sera de test in care sa aplic si sa combin mai multe principii. Eu cred ca ceea ce vreau sa fac o sa functioneze dar pana nu testez pe pielea mea timp de un an doi nu intentionez sa fac nici o publicitate pentru ca daca dau gres va trebui sa explic de ce.
    Parerile mi le-am exprimat frumos si echilibrat, nu m-am vart niciunde in viata ta ci am facut pur si simplu o constatare a esecului tau.Problemele din viata ta imi sunt indiferente. Daca nu ai fi fost o persoana „publica” pe care a incantat-o tvul cand visele si asteptarile erau mari te-as fi ignorat, dar cum nu a fost cazul am decis sa-mi spun parerea si atat.
    Ca sa ai succes pe viitor credca te-ar ajuta sa studiezi mai intes manualele alea pe care le ai la scoala chiar daca sunt invechite principiile de baza sunt aceleasi. Spun asta pt ca am avut un bunic inginer agronom si uitandu-ma prin cartile lui de specialitate am mai aflat cate ceva.
    Altfel inca o data sper sa nu renunti si sa refaci experimentul dar pe baze solide. Banii pierduti la bursa nu o sa-i castigi din agricultura peste noapte si nu o sa-i castigi in nici un caz muncind 5 ore pe saptamana.

    Reply
    • 26/05/2015 at 8:41 pm
      Permalink

      „Problemele din viata ta imi sunt indiferente.” M-am simtit atras de permacultura tocmai pt grija pe care incerca sa o aiba pt lucruri, oricat de nesemnificative pareau, dar care purtau incarcatura lor. Astfel de afirmatii tind sa scoata „persoana publica” din context, ceea ce nu poate face decat sa distorsioneze si mai mult lucrurile. Se pare ca avem o afinitate pt lucrurile trunchiate cu totii!

      Referitor la partea cu greselile, consider ca cu cat afli mai repede unde ai gresit (personal sau altii) reusesti sa inaintezi mai repede catre ceea ce ti-ai propus. Dar observ ca exista si alte abordari mai precaute, ceea ce nu ma face sa-mi schimb deloc punctul de vedere.

      Dane spor in toate!

      Reply
  • 26/05/2015 at 6:32 pm
    Permalink

    Domnul Dan ţi-a spus exact ce voiam eu sa-ţi spun de mult. Tu faci aici cam mult tam-tam şi cam puţină agricultură. Ţăranii din Sânicoara fac permacultură de sute de ani,dar scot producţie nu glumă. În copilăria mea, pe vremea când se înfiinţau ceapeurile, venise un veterinar din şcoală, iar o ţărancă, să-şi bată joc de el, a dus un purcel cu piciorul rupt la doctor.
    „- Ce-i cu purcelul ?
    – Nu mănâncă dom’ doctor…
    – Pune-l jos !
    Doctorul ia un ştiulete şi ademeneşte purcelul care nu mişcă, dar ţinea un picior sus.
    – După aspect pare fractură, dar după simptome pare lipsă poftă de mâncare…”
    Domnule Baci, eşti sub lupa mea de câţiva ani şi mi se pare că faci ceva hibrid între pasiune şi şarlatanie.

    Reply
    • 26/05/2015 at 8:30 pm
      Permalink

      Cum ar zice moldoveanul „It’s been a looooong, long time”!

      Madame Ancha sunt recunoscator sa ma aflu sub lupa dvs. Vremurile se schimba si daca mai ai si idei si sapi pe ici pe colo, sigur nu ramai pe loc. Pasiunea asta cu gradinaritul mai e, insa si-a schimbat mult fata, prin prisma unor idei care nu au stat pe loc, insa m-am indepartat foarte mult de ceea ce cei mai multi „permaculturisti” considera a fi permacultura. Una peste alta deocamdata nu cred ca fac parte din ceea ce Paul Wheaten numea intr-un articol „hippie permaculture” (http://agriculturalinsights.com/nonhippie-permaculture-paul-wheaton-permies/). Nu cred si nici practic tot felul de dude spirituale, n-am treaba cu vreo practica de mestecat seminte inainte de plantat, nu am treaba cu vibratiile fie de la alimente, fie de la telefon sau mai stiu eu ce alta sursa ar putea exista, nu vreu sa fug nici intr-un varf de munte sa ma ascund de toate, asa ca nu halesc nici sarlatania pe care o consider ca face parte din practicile enumerate, desi probabil pt unii sunt lucruri in care cred cu tarie, dar asta nu face ca altii sa creada despre mine ce doresc ei.

      Cat despre permacultura de la tara sunt satul!

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *