Permacultura in retea

Cred ca cea mai mare piedica in popularizarea permaculturii in Romania este lipsa exemplelor practice autohtone. Adaugati la asta si incapatanarea si tendinta de a ironiza tot ce e neobisnuit si veti obtine o aproximare nu foarte optimista a reactiei fermierilor si taranilor romani la aceste idei.

Cu ceva vreme in urma, am pornit pe forumul Softpedia, un topic despre permacultura. Reactiile au fost… peste asteptari…

In agresivitate,  bascalie si raspunsuri in doi peri… Daca aveti ceva cunostinte de permacultura, nu merita sa va pierdeti vremea cu topicul, uneori veti fi nevoiti sa parcurgeti si cate doua-trei pagini pentru a gasi un singur post cu informatie utila – mai bine cititi o carte despre subiect. Daca vreti sa va exprimati parerea, gasiti acest topic aici.

Intr-unul din putinele posturi utile, actionmedia a postat, ca exemplu, linkul catre Deepgreenpermaculture (blog-ul  de unde am tradus materialele despre straturile inaltate si cel despre combaterea daunatorilor).

Pe seama acestui post au urmat apoi o serie de discutii. Atunci am afirmat ca o retea de permaculturisti ar putea folosi un hectar de pamant „pe bucatele” adica un petec la o familie, un petec la alta, cu rezultate mai mult decat multumitoare. Si, cum am spus si atunci, nu e nevoie ca toti sa aiba cunostinte temeinice de permacultura. E de ajuns sa fie doar cativa priceputi si, bineinteles, e nevoie de colaborare. Putem comunica prin e-mail, putem trimite poze, putem pune intrebari.
De fapt, cateodata ma intreb daca nu am gresit deschizand topicul despre permacultura la sectiunea agricola, pentru ca permacutura este mult mai mult decat agricultura. E adevarat ca agricultura este un domeniu obligatoriu, nu poti fi cu adevarat preocupat de mediu si sa continui sa folosesti metode distructive, dar permacultura are mult mai multe domenii de interes.
Cand am plecat in Anglia, am plecat cu gandul sa invatam despre permacultura. Acum suntem la a doua ferma. Initial, am fost foarte nerabdatoare. Eu voiam sa gasesc o ferma ca cea al lui Sepp Holzer… dar dupa doua zile mi-am dat seama ca nimerisem exact in locul potrivit – invatam aici despre aspectul moral, social si comunitar al permacuturii. Si daca terasele si iazurile lui Sepp Holzer sunt uimitoare dintr-un anumit punct de vedere, lucrurile pe care le-am gasit aici sunt la fel de uimitoare, desi altfel. Gazda noastra e o femeie in varsta. Are aproape 70 de ani, o energie debordanta, o bunavointa extraordinara si niciodata nu zice „nu se poate”.

Si are dreptate. Se poate. Putem face o retea de loturi experimentale, putem comunica intre noi, putem sa tinem o evidenta a lucrarilor efectuate, iar la sfarsit de an sa contabilizam rezultatele.

Putem colabora si cu oameni care au experienta in permacultura. Pe unii dintre ei i-am contactat pentru a le cere aprobarea de a traduce si posta informatiile oferite de ei. Este extraordinar cat de amabili sunt acesti oameni si cat de dornici sa ajute!

Ce ziceti, ne putem organiza mai multi, fiecare cu un petec de pamant si sa facem o retea activa? Sa schimbam idei, informatii, seminte… Eventual, atunci cand e nevoie, sa ne adunam mai multi si sa mergem la o locatie, pentru lucrarile de amenajare necesare (straturi, lacuri, plantari s.a.m.d.?

Eu zic ca da! Cooperarea, nu competitia este cheia!

10 thoughts on “Permacultura in retea

  • 18/02/2011 at 5:50 pm
    Permalink

    Da, se poate iar ideea este buna.

    Conditia de baza insa, pentru reusita, este proximitatea unei parcele fata de alta.

    Pentru mine personal, sa strabat 100 km nu e o problema, dar in materie de timp poate fi un mare consumator un astfel de drum. Bat drumurile tarii de 10-12 ani si viteza medie de deplasare e de doar 55 km/ora. Astfel, sa ma duc 2 ore si sa ma intorc alte 2 ore nu este o optiune viabila.

    Din acest motiv este ideal ca un astfel de grup de initiativa sa se coaguleze pe o raza de cel mult 50 km in jurul persoanei care preia initiativa.

    Succes!

    PS: ar mai fi o varianta in ideea in care proximitatea nu conteaza ci doar contactul on-line. Astfel o persoana din Alba poate dialoga usor cu o persoana din Bistrita ori Satu Mare. Daca platforma de comunicare este accesata intr-un ritm suficient de bun iar cei care testeaza doresc sa isi impartaseasca propria experienta, atunci startul poate fi unul bun!

    Reply
  • 21/02/2011 at 12:14 am
    Permalink

    Cred ca Ecogradinar propune sa experimenteze fiecare ceva pe bucatica lui si sa cerem sfatul sau sa impartasim in retea rezultatele. Poate merge si schimbul de seminte.

    Pe mine ma tenteaza mai mult un centru regional unde lucreaza mai multi colaboratori… unde sa fie si o casuta in care se poate petrece mai mult timp, fiecare cat poate. Cu un teren mai mare si pe termen mai lung.

    S-ar putea si asa sa fie problematic daca nu cad la intelegere asupra designului :)

    Reply
  • 21/02/2011 at 6:05 am
    Permalink

    Buna dimineata :)

    Ambele variante ar fi bune, dar prima, adica fiecare pe bucatiaca lui, colaborand intre noi, este cea mai rapid realizabila, pentru ca porneste de la terenurile pe care le avem deja la dispozitie. Alt avantaj ar fi faptul ca fiecare isi poate alege o bucatica potrivita pentru timpul pe care il are la dispozitie. Si nici nu apar neintelegeri cu privire la design. :)

    Marcela

    Reply
  • 21/02/2011 at 2:22 pm
    Permalink

    De acord cu toata lumea si inclin sa cred si eu ca deocamdata cel mai productiv ar fi sa faca fiecare cate ceva si sa existe un mediu unde putem sa ne dam cu parerea, ar fi minunat sa ne putem si aduna intr-o locatie, insa cred ca vor aparea mici neintelegeri legate de design pt ca fiecare ar vrea sa puna accentul pe ceea ce-l intereseaza, cel putin la cursul de la Malin asa a fost si a iesit un tamles-balmes total (parerea mea!). Insa de asemenea sunt convins ca o mana de oameni ar putea trece cu succes peste diferente mici de opinii si probabil s-ar putea imbunatatii design-ul daca ar fi mai multe minti la un proiect. Eu m-am gandit ca anul acesta sa fac saptamanal cate un filmulet cu ce am sa „gradinaresc” eu, sper sa si reusesc.

    Reply
  • 10/03/2011 at 11:22 am
    Permalink

    Si acum hop si eu cu parerea mea. Cred, cu tarie, cu putina vointa si muntii pot fi mutati din loc, dar e mai sanatos sa-i lasam acolo unde sunt. Pe scurt (subliniez ca este parerea mea, experienta mea)oamenii interactioneaza cu adevarat cand se vad, cand beau un ceai, un vin impreuna, mananca o zeama impreuna, cand impartasesc langa un foc. Prefer sa-mi iau o saptamana sau doua concediu si sa-l petrec astfel, alaturi de astfel de oameni, muncind, gandind, experimentand, impartasind, decat sa ma uit in calendar cu intrebarea: unde o sa mai scot familia de data asta?.
    Evident am si eu mici proiecte, cultura pe biloane sau straturi inaltate, constructia unei spirale de ierburi (acum sezon de palanturi) – si ah, da… locuiesc cu chirie, la o casa cu o gradinuta cu pomi fructiferi de 210 mp.

    Intrebare la concret: Malin pare un proiect promitator – poate gazdui o intalnire de entuziasti? Astept pareri si reactii.

    Reply
    • 30/03/2011 at 7:56 pm
      Permalink

      Cu siguranta la Malin ne-am putea vedea in numar cat mai mare si cand se doreste. Este un loc simpatic si domnul Philippe e dispus sa gazduiasca oricand astfel de intalniri. Cu ocazia asta l-am ajuta si pe dansul cu unele munci, deoarece nu este capabil sa faca lucrurile asa cum si-ar dori. Se mai organizeaza acest an in fiecare luna in ultimul week end cate o activitate si in plus ceva legat de gradina, dar se poate face si altceva inafara acestui program.

      Reply
  • 14/03/2011 at 1:07 pm
    Permalink

    Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicala de clima si se estimeaza ca milioane de oameni vor muri din cauza foametei si a razboiului. Ce e de facut? Iata ce e de facut: http://www.youtube.com/watch?v=qrDR4tSegiQ

    Reply
  • 17/03/2011 at 4:21 pm
    Permalink

    Si eu cred ca permacultura e mai mult decat agricultura,aici conditia de baza este sa iubesti natura si de aceea cred ca s-ar fi potrivit foarte bine sa deschizi un astfel de topic pe forumul consumatorilor de hrana vie’www.romaniagoesraw.com’.Sunt sigura ca v-a avea un mare ecou!

    Reply
  • 30/03/2011 at 2:30 pm
    Permalink

    Sunt în revenire din strãinãtate.
    Încã nu am gãsit un petic de pãmânt… însã sper sã fie în curând.

    Am un PDC si ceva practica în buzunar.
    De câtiva ani mã stradui sã intru pe tematica Permacultura si TT.

    Din câte am vãzut evolutia „afarã” se pot face multe si se fac, putin câte putin.
    Trebuie sa ne strângem, sã schimbãm idei. Sã Împãrtãsim experiente si practici. Si sã gãsim noi forme (unele mai simple.. altele mai complicate de a transmite ideia).

    Si ceea ce mi se important: în momentul de fata este necesar o împãrtãsire a experientei. Multi chiar ar vrea sa faca ceva, nu stiu nici unde.. nici cum.. Cei care nu doresc a sti, glumesc la faza, chiar nu intereseaza.

    Asadar, repet: este important sã ne strângem. Si sa stabilim linii de actiune, care (dupa parerea mea) nu se rezuma numai la practica permaculturii.

    Anyone?

    Reply
    • 30/03/2011 at 8:06 pm
      Permalink

      Subscriu si cred ca daca suntem o mana de entuziasti ne putem intalni oricand si oriunde, ar fi minunat sa gasim si un loc cat mai convenabil pt cei care vor sa se inscrie la un astfel de eveniment. Mie unu mi-e mai aproape la Malin, insa nu stiu daca ar fi lumea de acord (din diferite considerente).

      Am deschis pe forum o pagina (inca nici eu nu stiu exact cum functioneaza pagina asta, important e sa ne fie de folos)

      http://permacultura.ro/forum/#/intalniri/

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *