Papura – supermarket-ul baltilor

Unul din aspectele importante ale permaculturii este acela ca pune accent pe importanta vietii salbatice – plante, animale si ecosistemele din care acestea fac parte. De aceea, plantele salbatice au un rol foarte important in gradinile ecologice.

Una dintre cele mai uimitoare plante salbatice este, din foarte multe puncte de vedere, banala papura pe care toata lumea o cunoaste, dar aproape nimeni nu stie ca ea este comestibila.

Stiind ca romanii nu vor fi prea incantati la ideea de a manca papura, voi posta totusi datele importante despre aceasta planta extraordinara, pentru ca ea merita mult mai multa atentie, macar pentru hrana animalelor.

Ce se stie in general despre papura:

Papura lata – Typha latifolia si papura ingusta – Typha angustifolia

Sunt plante perene, ambele specii de papura sunt foarte raspandite, intalnindu-se la marginea baltilor, lacurilor, canalelor, apelor lin curgatoare.

Papura cu frunza lata poate atinge inaltimi de pana la 4 m, are frunzele late de 1-2 cm, bazale, liniare, plate, fata de papura cu frunza ingusta (dupa cum ii spune si denumirea) ce are frunza de pana la 1 cm latime. Spicele mascule si femele nu sunt separate la papura cu frunza lata, spicul femel avand grosimea intre 2 si 2,5 cm fiind de culoare brun-negricios. La papura cu frunza ingusta, spicul mascul terminal este separat de cel femel, situat mai jos, avand culoarea brun-rosiatic.Ambele specii infloresc in lunile iulie-august.
Principalele utilizari ale papurei recoltata in Delta Dunarii:

  • material in constructii: pentru acoperisuri, garduri, izolare pereti;
  • producerea de impletituri: datorita flexibilitatii frunzelor si tulpinilor este folosita realizarea de covorase si cosuri impletite, obiecte artizanale;
  • hrana pentru animale: in special radacina;
  • elemente decorative: spicele de papura sunt folosite in aranjamente decorative;
  • in medicina: rizomii fierti ai papurei cu frunza ingusta sunt folositi la combaterea scorbutului.

Si acum lucrurile care nu prea se stiu, adica cele care se refera la papura ca la o sursa de hrana (traduse in principal de pe site-ul www.backwoodshome.com :

Cred ca nicio alta planta nord-americana nu este mai folositoare decat papura. Aceasta planta minunata este o virtuala mina de aur. Este o planta ce poate oferi hrana de lungul intregului an, o planta medicinala si o planta utilitara. Ce alta planta poate oferi opt produse diferite pentru consum, trei intrebuintari medicinale si cel putin doispezece intrebuintari utilitare?

Identificare:

Papura se poate usor identifica dupa capetele cilindrice verzui (cand sunt tinere) si maronii (cand s-au format deja semintele) din varful tulpinilor. Exista cateva plante care au frunze destul de asemanatoare cu ale papurei, de exemplu stanjenelul de balta (Iris pseudoacorus) care este toxic (toti membrii familiei Iris sunt toxici) si obligeana (Acorus calumus) care nu este toxica (este chiar planta medicinala  – n.tr.).dar nici unele dintre ele nu au aceste capete verzui-maronii. In plus, obligeana are o aroma caracteristica, dulceag-condimentata – pe care papura nu o are. Regula principala (ca in cazul tuturor plantelor salbatice) este “daca nu sunteti 100% ce planta este, nu o mancati!”

Rizomi, mladite si inflorescente

In orice situatie de supravietuire (fie ca este auto-impusa sau nu), una din primele plante dupa care ma uit este papura. Ca planta comestibila, papura este uimitoare si ofera o varietate de produse, in functie de anotimp. Primavara devreme, puteti sapa radacinile, pentru a cauta micii muguri – rizomii din care vor creste noile plante. Acestia pot fi culesi, curatati de coaja si adaugati alaturi de alte verdeturi de primavara in salate,  folositi pentru prepararea unor mancaruri inabusite sau singuri, ca legumele. Pe masura ce plantele cresc, iar mladitele ating o inaltime de 60 cm – 90 cm (2-3 picioare)  deasupra apei, le puteti curata si folosi ca pe rizomi, sau sotate.  Acest fel de mancare este cunoscut ca sparanghel Cossack – dupa o reteta ruseasca de preparare.

Primavara tarziu si vara devreme, unul din felurile mele preferate de mancare-din-natura provine din florile papurei. Curand dupa ce mladitele apar, apar si florile feminine si masculine. Atat florile feminine cat si cele barbatesti infloresc pe acelasi mladita, in varf, doar ca sunt separate, cele masculine sus si cele feminine jos. Din florile feminine se vor dezvolta mai tarziu semintele maronii, ca o coada de pisica, de unde provine si numele englezesc al plantei – cattail. Florile barbatesti se vor ofili, formand un ciuf uscat in varf, care poate fi usor indepartat.

La inceput, florile sunt protejate de frunzele dispuse cilindric in jurul lor.  Indepartati aceste frunze  si veti putea vedea inflorescentele verzui. Aceste inflorescente pot fi mancate in intregime, atat partea feminina cat si cea masculina, ele pot fi fierte si mancate cum mancam noi porumbul fiert si amandoua sunt delicioase (trebuie  sa recunosc ca de-abia astept sa vina primavara sa incerc – n.tr.).

Portiunea masculina ne ofera o cantitate mai mare de hrana in acest stadiu. Inflorescentele au o aroma asemanatoare  porumbului, dar diferita totusi. Nu pot sa-mi inchipui ca cineva ar putea gasi aroma lor inacceptabila. De asemenea, in acest stadiu, inflorescentele pot fi mancate crude.

Polenul si faina din radacina

Mai tarziu, capatul superior, masculin, al inflorescentelor va incepe sa produca o abundenta de polen galben, avand consistenta pudrei de talc, care poate fi cu usurinta colectat si pastrat in diverse cutii. In mai putin de o ora putem obtine cantitati considerabile de polen  (cateva livre in mai putin de o ora – o livra e putin mai mica decat o jumatate de kg, deci cel putin un kg in ora respectiva – n,tr,). Aplecati papura, introduceti inflorescenta intr-o punga de hartie larga si scuturati. Polenul poate fi folsit ca adaos in preparatele cu faina, adaugat in supe si in sosurile de friptura pentru a le ingrosa. De asemenea, puteti manca polen crud, adaugat in iaurt, in sucuri de fructe, salate sau cereale. Polenul poate fi cumparat si din magazine, bineinteles,  dar polenul de papura este foarte bogat in principii nutritive care n-ar trebui dispretuit. Este o sursa minunata de proteine, vitamine si minerale, un adevarat aliment energetic.

Vara tarziu, portiunile fragede  ale mladitelor inca mai pot fi recoltate, dar recolta aceasta de sparanghel Cossak incepe sa scada, pe masura ce plantele cresc si tulpinile incep sa se intareasca. De acum inainte, pana in primavara urmatoare, cea mai abundenta sursa de hrana oferita de papura o constituie radacinile, care pot fi recoltate tot timpul anului. Papura este atat de productiva, radacinile sunt atat de abundente, incat un studiu asupra acestora a fost initiat la Cattail Research Center of Syracuse University’s Department of Plant Sciences. Studiul a fost condus de cercetatorul Leland Marsh. Rezultatele studiului au fost urmatoarele:

Recolta este fantastica. Marsh a descoperit ca a fost posibil sa obtina o recolta de 140 de tone de rizomi pe acru, in apropierea Wolcott, NY. Aceasta reprezinta mai mult decat de 10 ori recolta medie de cartofi/pe acru. In termeni de produs finit, greutatea fainii uscate de papura obtinuta din 140 de tone de radacini va fi aproximativ de 32 de tone.

(Cifrele date aici pot varia destul de mult – in alta parte, in The Earth Care Manual, de Patrick Withefield,  am intalnit cifra de 6 tone de faina pe hectar – dar era vorba de o mlastina salbatica, nu de un teren supus studiului. Daca apa este prea adanca, papura se va dezvolta doar pe margini, deci nu tot terenul va produce. Totusi, chiar si cifra de 6 tone de faina pe hectar indica o recolta impresionanta, de pe un teren cel mai adesea considerat neutilizabil. In trecut s-au facut eforturi uriase pentru a asana aceste mlastini si a le “reda” agriculturii – o exprimare destul de cinica, as spune eu avand in vedere ca acele terenuri nu fusesera niciodata terenuri agricole.

Cel mai important, infiintarea unei zone mlastinoase, acoperita de papura, va oferi pe langa aceasta recolta neobisnuita pentru tara noastra si un rezervor de umiditate penru pamanul nostru si un habitat valoros pentru multe specii salbatice. N.tr.)

Pentru a extrage faina sau amidonul din radacini, pur si simplu adunati radacinile, spalatile si curatati-le. Apoi zdrobiti radacinile sub apa. Faina va incepe sa se separe din fibre. Continuati procesul pana cand fibrele sunt toate separate si faina dulce este eliberata. Indepartati fibrele si aruncati excesul de apa.

Lasati faina obtinuta sa se usuce,  undeva la caldura sau la soare (acoperita cu o panza subtire).

Radacinile de papura contin, deasemenea, gluten. Indienii americani macerau aceste radacini si le fierbeau, pentru a obtine un sirom fin, pe care il foloseau in diferite preparate, pentru a le indulci. Unii indieni ardeau capetele maronii mature  ale papurei pentru a extrage micile seminte din puf, seminte pe care le foloseau pentru a face terci si le adaugau in supe.

Utilizari medicinale si alte moduri de folosire

Intrebuintarile medicinale ale papurei sunt multiple: radacinile curatate si despicate pot fi aplicate pe taieturi, arsuri, zgarieturi, rani si julituri. Cenusa rezultata prin arderea frunzelor de papura poate fi folosita ca antiseptic pentru rani mici.

De asemenea, papura poate fi folosita si pentru a fabrica diferite obiecte artizanale. Modul ei de utilizare in acest scop este limitat doar de imaginatia noastra.

10 thoughts on “Papura – supermarket-ul baltilor

  • 12/03/2011 at 7:05 pm
    Permalink

    Multumesc pentru aceasta postare,sunt nascuta in Tulcea dar este prima oara cand aflu despre aceste intrebuintari.Stiam doar de intrebuintarile din constructii si cele artizanale,mama mea,in urma cu vreo 25 de ani chiar facea cosulete din papura.
    Chiar voi incerca anul acesta sa o aduc in alimentatia mea,mai ales ca sunt foarte interesata de hrana vie.

    Reply
  • 12/03/2011 at 9:11 pm
    Permalink

    Ma bucur ca se mai gaseste si cineva care sa nu strambe din nas imediat gandit ca sunt ticniti cei ce posteaza asa ceva.
    Si eu abia astept sa incerc inflorescentele de papura fiarta. :) Trebuie sa fii atenta sa fie papura, nu altceva.

    In plus… azi am auzit la radio ceva despre albine. Un apicultor cu experienta sfatuia crescatorii de albine sa nu cumpere si sa nu foloseasca polen din import pentru albine, deoarece nu se stie cat de sigur e si ce boli se pot transmite prin folosirea lui.

    Pentru ca sunt foarte interesata de albine si as vrea sa am macar cativa stupi, ma intrebam daca nu am putea folosi polenul recoltat de la papura pentru ele (daca avem nevoie de polen suplimentar).

    Marcela

    Reply
  • 13/03/2011 at 10:10 am
    Permalink

    Si eu imi doream in gradina 2-3 stupi de albine,dar gradina mea cu tot cu casa are vreo 1600 metri si nu stiu daca ar fi loc si am si copiii pentru care mi-e putin teama.
    A mai experimentat oare cineva ingrijirea albinelor intr-o curte?

    Reply
  • Pingback: SUPER ALIMENTE ROMANESTI | viatasiverdeata

  • 22/10/2011 at 3:31 pm
    Permalink

    interesant articolul, cred ca era si mai bine daca existau si niste retete precise, de exemplu ma interesa cum se face siropul.

    Reply
  • 02/02/2012 at 11:41 am
    Permalink

    Papura poate sa produca alergii? Multumesc anticipat pentru raspuns.

    Reply
  • 19/04/2012 at 2:42 pm
    Permalink

    Interesante postarile despre papura, nu stiam multe despre acest fir vegetal. Ma intereseaza daca stiti, cum se fac impletituri din papura, daca aveti ceva indicatii s-au mod de utilizare. Multumesc anticipat.

    Reply
  • Pingback: Papura-Stuf.Com » Blog Archive » Papura Descriere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *