Eticile permaculturii

Am incercat sa fac o traducere dupa eticile pe care se bazeaza permacultura, asa cum au fost ele gandite de cei care au creat acest concept (Bill Molison si David Holmgren) si care pot fi gasite si pe pagina lui David Holmgren.

Astfel permacultura este un sistem de proiectare care se bazeaza pe etici si principii care pot fi folosite pentru a stabili, proiecta, intretine si imbunatati toate eforturile facute de catre indivizi, gospodarii si comunitati spre un viitor sustenabil.

Permacultura are ca stalp de baza trei etici si anume: grija pentru pamant, grija pentru oameni si o impartire echitabila. Ele formeaza insasi fundatia pentru proiectarea in permacultura si sunt de asemenea regasite in majoritatea societatilor traditionale.
Eticile sunt mecanisme culturale evoluate care regleaza propriul interes, oferindu-ne o mai buna intelegere asupra rezultatelor bune si rele. Cu cat puterea oamenilor creste, cu atat sunt mai necesare aceste etici pe termen lung din punct de vedere cultural si al supravietuirii bilogice.
Eticile din permacultura sunt extrase din cercetari ce au avut loc asupra eticilor comunitare, invatatand de la alte culturii ce au trait in echilibru relativ cu mediul pentru un timp mult mai indelungat decat civilizatiile recente. Acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa ignoram invataturile moderne, dar in tranzitie spre un viitor sustenabil, trebuie sa luam in considerare valori si concepte care se afla in afara regulilor generale.

Grija pentru pamant (reconstruirea mediului)
Pamantul este un organism viu, fara o grija si o educatie vor fi consecinte prea mari pentru a fi ignorate.

Imaginea unei plante tinere reprezinta cresterea fireasca, un element cheie pentru viata de pe pamant.
Grija pentru pamant poate reprezenta grija pentru solul viu. Starea solului este deseori cel mai bun mod prin care poti masura sanatatea si bunastarea unei societati. Sunt foarte multe tehnici prin care putem analiza statea solului, insa cea mai buna metoda pentru a ne putea da seama de sanatatea lui este de a observa cata viata exista in el.
Padurile si raurile sunt plamanii si venele planetei noastre, care mentin Pamantul viu, sustinand o diversitate mare de organism vii. Toate organismele vii au o valoare intrinseaca si trebuie sa fie respectata pentru functiile pe care le indeplineste – chiar daca nu le gasim nici o intrebuintare care sa ne foloseasca.
Reducand consumul “lucrurilor”, vom reduce impactul asupra mediului, care este cea mai buna metoda pentru a avea grija de toate organismele vii.

Grija pentru oameni (ai grija de tine, de cei apropiati si de comunitate)
Daca nevoile oamenilor sunt satisfacute pe o cale simpla si umila, mediul care-i inconjoara va prospera.

Imaginea celor doi oameni impreuna reprezinta nevoia de infratire si cea de a cooperara pentru a produce o schimbare.
Grija pentru oameni porneste de la propria persoana, dar se extinde incluzand familia, vecinii, prietenii, comunitatea locala si nu numai. Provocarea consta in cresterea increderii in sine si a responsabilitatii personale.
Increderea in sine devine posibila atunci cand ne concentram pe bunastarea sufleteasca, avand grija de noi insine si de ceilalti fara a produce sau consuma resurse materiale care nu ne sunt necesare. Acceptand responsabilitatea personala pentru situatia noastra, cat mai departe cu putinta, in loc sa invinuim alte persoane, ne imputernicim pe noi insine. Recunoscand faptul ca intelepciunea se afla inauntrul grupului putem lucra cu altii pentru a produce cele mai bune rezultate pentru cei implicati.
Astfel permacultura abordeaza partile pozitive si oportunitatile care exista in loc sa se concentreze asupra obstacolelor, chiar si in cele mai disperate situatii.

Impartirea echitabila (impune limite asupra consumului si a reproducerii, si redistribuie surplusul)
Ni se ofera din abundenta ceea ce ne incurajeaza sa impartim cu ceilalti.

Imaginea este a unei placinte si a unei feli care reprezinta faptul ca luam ceea ce avem nevoie si impartim ceea ce nu dorim, recunoscand ca avem limite in ceea ce putem oferi si primi in schimb.
De obicei un pom fructifer produce mult mai mult decat ar putea o singura persoana consuma, este logic asadar sa impartim ceea ce nu putem folosi. Este nevoie de timp pentru a aduna, manca, imparti si conserva recolta si deci exista o limita asupra productivitatii si folosintei.
Cresterea consumului in randul oamenilor si accelerarea cu care speciile dispar dovedesc faptul ca o crestere continua iese din discutie. Uneori trebuie sa luam decizii importante si sa avem in vedere ce inseamna indeajuns.
Trebuie sa ne concentram pe ceea ce este potrivit pentru noi, in loc sa analizam ceea ce fac alti. Astfel ajungand la un echilibru in vietile noastre putem fi un exemplu pentru ceilalti, ca ei sa-si poata gasi prorpiul lor echilibru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *